Hipertesiunea rezistentă la tratament-cum o recunoaștem, cum o tratatăm?

In practica de zi cu zi a multor specialitati – medicina de familie, medicina interna, cardiologie, nefrologie, intalnim deseori pacienti cu trei, patru medicamente folosite in tratamentul hipertensiunii arteriale si la care aceste valori se mentin in continuare deasupra valorilor tinta, in acest caz putandu-se vorbi de hipertensiune rezistenta la tratament.

In judecata clinica a unui astfel de pacient trebuie facute cateva precizari importante.

Prima intrebare pe care ar trebui sa ne-o adresam este aceea daca tensiunea arteriala este corect masurata, manseta aparatului atent pozitionata si cu pacientul in pozitie sezanda, relaxat si la distanta de un efort fizic – nu vom determina tensiunea arteriala dupa ce un om a urcat patru etaje – in mod normal valoarea tensiunii arteriale creste la efort si scade la repaus, sau in conditii de incordare psihica si stres, in aceasta situatie cresterea tensiunii este determinata de secretia de hormoni de stres in exces pentru scurta durata.

A doua consideratie – respecta pacientul schema terapeutica asa cum am recomandat si, mai ales, explicat si scris intr-un act medical? De multe ori, din graba, pacientii nu primesc suficiente explicatii asupra dozelor, momentelor din zi cand sa se administreze medicatia.

A treia consideratie – respecta pacientul indicatia de a reduce consumul de sare din alimentatie? Nu este recomandata restrictia totala de sare, nici nu este posibil asa ceva, ar fi un adevarat chin o dieta strict desodata. Pacientii vor trebui indrumati sa scoata din alimentatie branza telemea, produsele conservate, muraturile, varza murata si alte alimente la care sarea se foloseste pentru preparare.

A patra problema – consuma cumva pacientul in mod obisnuit antiinflamatorii nesteroidiene sau steroidiene – Indometacin, Diclofenac, Ketonal, Ketoprofen, Prednison? Toate aceste medicamente cresc valorile tensiunii arteriale ca efect advers. De asemenea, anticonceptionalele pot avea ca efect cresteri ale valorilor tensiunii arteriale, folosirea unor suplimente alimentare a caror compozitie este insuficient cunoscuta poate explica uneori valorile greu de controlat.

O entitate speciala o reprezinta apneea in somn, cu alte cuvinte oprirea respiratiei in timpul somnului, intalnita la pacientii obezi, aceasta fiind o alta cauza a cresterii valorilor tensiunii arteriale.

Tot in cadrul valorilor crescute ale tensiunii arteriale trebuiesc eliminate cauze de hipertensiune secundara, stiut fiind ca exista o seama intreaga de boli ce determina cresteri ale tensiunii arteriale – Stenoza de artera renala, uni- sau bilaterala, Hiperaldosteronisul primar, tumori ale glandelor suprarenale, hipertiroidia, Coarctatia de aorta – adica ingustarea unei portiuni din aorta toracica la jonctiunea cu artera subclavie.

Dar, dincolo de aspectul sa zicem teoretic, vine aspectul practic, cum procedam?

Un palier foarte important este componenta “fara pastile” din tratament, as pune aici increderea pacientului in doctor, explicarea pe larg a riscurilor netratarii hipertensiunii arteriale, renuntarea la fumat, scaderea in greutate prin reducerea painii, dulciurilor, grasimilor, cresterea activitatii fizice, monitorizarea proprie sau prin Holter si dialogul cu medicul.

Importante sunt si efectele adverse ale medicatiei, acestea de multe ori ducand la abandonarea tratamentului si cresterea riscului de accident vascular, infarct, tulburari de ritm.

Obligatoriu din schema de tratament va trebui sa fie prescris un diuretic, celelalte medicamente vor trebui folosite la dozele maxim admise si, foarte important, pentru cresterea compliantei la tratament, utilizarea combinatiilor fixe de doua, trei medicamente, pot duce la controlul optim al valorilor tensionale, la cresterea sperantei de viata si evitarea spitalizarilor.

In partea a doua a materialului voi trece in revista analizele de sange si investigatiile ce trebuiesc efectuate la pacientul cu hipertesiune greu controlata.

Am fost pe la d-voastră, domnii Grindeanu, Dragnea, doamna Firea…

Acum ca tot va sfâșiați intre d-v, îmi permit, prin prisma a aproape douăzeci de ani de munca sa va spun:

1. Am venit în București sa îl vad pe d-l Victor Rebengiuc, știți, actorul acela fabulos, exponent al intelectualității, aceștia de încearca sa mai învete tinerii despre adevăratele valori ale umanității : sa fii cinstit, sa nu furi, sa îți urmărești promisiunile, sa îți respecți cuvantul….Sa revin, am venit pe la d-v, m-am plimbat un pic prin centru, atâta mizerie nu am văzut demult prin București. Am și acum mirosul de urina în creier, despre sticlele de băuturi alcoolice, peturi, hârtii, trotuare murdare nu mai spun. Dar sa crească pomii în clădirile părăsite…. asta e incredibil!

2. Ma gândesc în istoria pe care o iubesc atât de mult dacă o mai fi vreun partid de guvernământ care sa își trântească propriul guvern. Sau poate o fi vreo cacealma, cine știe, atâtea spitale ce urmau sa se construiască, noi, medicii, cu impozit zero, spital mai mare decât AKH, medicamente pe toate străzile, CT-uri, RMN-uri…și negăsind sursele de finanțare…

3. În tot acest timp, pacienții nu au angiografe, mor cu zile, nu exista centre de radioterapie, copiii găsesc foarte greu specialiști în cardiologie, nefrologie, neurologie, gastroenterologie specifice vârstei lor, clădirile spitalelor stau sa cada, mai e un pic și se închid din lipsa de personal.

4.Vorbesc mereu cu oameni obișnuiți și toți spun ca nu mai exista personal calificat, au plecat cu toții în lumea larga, cine o fi desființat școlile profesionale??

5. Vad zilnic oameni cu pensii de cinci sute de ron, bolnavi și unii părăsiți de copii, ma întreb cum trăiesc acei oameni, ce primesc ei din impozitele și taxele noastre? Dar, dincolo de acestea, noi, oamenii obișnuiți ne-am saturat de mizeria din orașe, de autobuzele îmbătrânite, de parcurile ciopartite, de nesiguranta de pe străzi, de nebunii ce conduc pe sosele. Întrebam și noi: de ce e nevoie de licitații sa faci curat în parcuri, sa vopsești bănci, sa semeni flori și sa plantezi copaci, nu se pot face cu personal propriu angajat?

As scrie pagini întregi, dar ma opresc aici și întreb: NOI CAND O SA TRAIM CU  ADEVARAT? Opriti planeta, am obosit!

Relatia dintre un copil si un parinte . Cum ar trebui sa fie? De Cristian Ioan Stoian

Cum ar trebui sa fie o relatie dintre un copil si un parinte? O relatie linistita fara violenta fizica ,dar , mai ales verbala . O relatie in care parintele sa dea ceva copilului ,iar copilul sa se bucure si la un moment dat sa returneze cadoul. Cred ca este minunat ca parinte sa vezi cum copilul tau se bucura pentru un cadou. Cadourile nu sunt neaparat materiale . Un cadou poate sa fie si o plimbare impreuna prin oras. Auzim cu totii la televizor si pe telefon sau pe unde mai citim , tot felul de stiri cat mai ciudate cum ca niste parinti isi bruscheaza si abuzeaza copii . Nu sunt foarte multe cazuri , dar cele care exista sunt in general din mediul rural , de la sate , de unde oamenii nu au acces la informati.Multi dintre ei nici nu au terminat un liceu , ba o facultate si alte lucruri.  Probabil sunt inconstienti de actiunile pe care le fac in acel moment. Sunt oameni de la sate care nu stiu nici sa vorbeasca . Am tot vazut  astfel de oameni pe un canal de Youtube de care sunt sigur ca ati auzit. Intervieveaza oamenii din mediul rural despre tot felul de lucruri pe care majoritatea dintre noi le putem numi BANALE. Ca de exemplu literele alfabetului , care e prima litera , ultima litera , conjugarea verbului „a fi ” si alte asemenea. Daca e regizat , asta , e , am picat in plasa , dar daca e adevarat e GRAV. Cam atat pentru ziua de astazi .

DE CRISTIAN IOAN STOIAN

Pe mine ma gasiti pe:

Facebook.com/stoiancristian07

Instagram.com/cristianioanstoian

Snapchat :cris2214

Lumea prin ochii unui copil de zece ani! de Cristian Ioan Stoian

Bun venit ! Probabil vedeți doar la știri ce se mai întamplă prin scolile din tara. Presa arata partea rea a scolilor : Nu poate nimeni sa spuna ca nu exista lucruri rele , bineinteles. Dar scoala are si parti frumoase. O scoala buna poate sa existe doar daca sunt profesori buni si dedicati materiei , care sa faca copiii interesati de ea . Am intalnit unii profesori care faceau opusul. Lipseau de la ore , se uitau pe telefon in timpul orei , si multe altele. Am dat si peste profesori minunati , care aduceau materiale , erau interesati de ora si de lectie. Dupa parerea mea, profesorii isi pierd interesul pentru o anumita clasa in momentul in care copiii din colectiv nu ii respecta, nu sunt atenti , nu isi fac temele.

Nu am cum sa uit de doamna mea invatatoare , cu care petrec ultimele saptamani din ciclul primar. E o doamna minunata , exceleaza la caracterul pe care il are , la cat de calma e si la cat de bine reuseste sa isi gestioneze emotiile in situatii in care alte persoane ar avea alt comportament.

Intr-o scoala,mai e nevoie si de dotari. Dar trebuie sa se stie ce punem pe ordinea de zi . Nu putem sa investim in scari noi cand tavanul se darama , nu ar fi corect .Trebuie sa stim ce suporta amanare . Da , e o diferenta mare , stiu .Sunt multe lucruri frumoase la scoala. Aud si eu in fiecare zi copii care spun ca nu le place scoala , ca e un cosmar , nu e frumos . Ii intreb uneori de ce spun asta , ce nu le place . Nu au un motiv , pur si simplu nu le place ceva. De acum exista niste ore in orarul nostru de-a dreptul plictisitoare . Nu dau exemple deoarece la fiecare copil lista e diferita . Am ajuns la concluzia ca o materie e plictisitoare daca nu o intelegi, daca profesorul nu vine la ore , sau daca nu iti place . Cred sincer ca un director ar trebui sa ceara si  parerea elevilor ,  deorece ei invata acolo. Sa ii intrebe despre ce ar putea sa imbunatateasca in limita unui buget.

Te motiveaza si colegii. Luam urmatorul scenariu: Ai luat un punctaj de 80 de puncte la concurs, colegul tau a luat 95 de puncte . El , vazand asta, se bucura pentru reusita lui, dar ar fi bine sa te ajute si pe tine in intelegerea problemelor la care nu ai gasit solutia potrivita . Un coleg adevarat te-ar ajuta sa INTELEGI , nu ti-ar SPUNE raspunsul corect , iar tu ai copia de la el.

O etapă din viața mea se încheie , de la toamna începe alta !

Autorul : Stoian Cristian

Rețele mele de socializare 😀

facebook.com/stoiancristian07

instagram.com/cristianioanstoian

Amintirile sunt clopote de cristal ce bat la porțile uitării

 

În vremea copilăriei mele sursele de informații erau foarte puține, partidul și conducătorul mult iubit ocupau întreaga presă.Tatăl meu iubeste  foarte mult istoria, așa încât de mic am trăit cu revista Magazin Istoric. Am avut apoi în școala generală un profesor dedicat, la liceu o profesoară ce ne vorbea despre pagini adevărate, necenzurate, din istoria poporului nostru greu încercat. La dumneaei am auzit despre regele Carol al II-lea. Anii au trecut și iată-mă împreună cu familia la Estoril, acolo unde și-a trăit ultimii ani din viață și unde a și murit în urma unui infarct miocardic acut, după unele surse ar fi suferit și de cancer gastric.

Am găsit relativ ușor casa în care a locuit, am fost chiar emoționat atunci când am descoperit-o. Aici a locuit împreună cu Elena Lupescu, singura femeie care l-a acceptat și l-a urmat în tot. Toată viața lui, Carol al II-lea a căutat dragostea…în fapt toate reacțiile lui sunt consecința frustrărilor din copilărie, a alergat toată viata lui după iubire. Copilaria viitorului rege a fost influențata foarte mult de dorința bunicului sau, Carol I, de a- l educa în spirit nemțesc, chiar indepartandu-l de mama sa, regina Maria, frustrandu-l de dragostea de mama. Al doilea aspect al psihologiei viitorului rege a fost legat de personalitatea foarte puternica a mamei, regina Maria, nepoata reginei Angliei dorind sa creeze alianțe puternice în întreaga Europa, fiind profund atașată de tara căreia i-a devenit regina. Regina mama a fost un adevărat lider politic, beneficiind și de personalitatea mai slaba a regelui Ferdinand, nemaivorbind de faptul ca acesta a suferit la un moment dat de tifos, starea lui de sănătate fiind influențata de acest episod de boala.

În evoluția unui copil spre adolescenta, nemaivorbind și de un „os domnesc” asa cum era tânărul Carol, îndepărtarea de mama, intrigile țesute în jurul aventurilor amoroase ale reginei, inclusiv posibilitatea ca unii din frați sa fie rodul unor relații extraconjugale, au sădit în psihicul sau dificultatea de a avea relații de prietenie, neîncrederea în oameni, ulterior existenta camarilei, și, pe deasupra, instabilitate emoțională manifestata în relațiile cu soția, cu regina mama, necesitatea existentei plenare în viata sa a Elenei Lupescu, femeia care i-a influentat numeroase hotărâri atât personale, dar, mult mai importante, ale tarii.

Exilul determinat de pierderea practic fără lupta a Transilvaniei, Basarabiei și Bucovinei, modul cum a părăsit tara, dar și prăbușirea relațiilor cu propriul fiu, regele Mihai- istoria practic repetandu-se în aceeași maniera cu propria sa viata, imposibilitatea de a reveni în tara, fuga continua pana a se stabili la Estoril, stresul, fumatul, i-au grăbit sfârșitul la o vârstă tânără. 

Am simțit nevoia sa vad aceasta casa într-un oraș aflat la mii de kilometri distanta fata de tara, sa va reamintesc destinul unui rege care și-a iubit tara, care a făcut greșeli, asa cum facem cu toții, sa va aduc aminte în câteva cuvinte crâmpeie  ce i-au marcat profund existenta și, de aici, sa încercăm cu toții sa fim exemple pozitive pentru copiii noștri, sa le insuflam de mici dragostea pentru familie, respectul pentru cel cu care exista un legământ în fata lui Dumnezeu, dar totodată sa evitam sa ii hiperprotejam, numai asa reușind sa creștem viitori adulți responsabili, sa ii îndreptăm spre istorie, pentru ca aceasta este „cea dintâi carte a unei nații”. 
Pagina de facebook: http://bit.ly/2pmzxPi

email:florians73@yahoo.com

Programul il puteti gasi pe:http://bit.ly/2oAXfuf

OPRIȚI PLANETA, VREAU SĂ COBOR!

marea

 

Un spital de psihiatrie, un ospiciu, e un loc în care sunt îngrijiți pacienți cu suferințe psihice, manifestate prin tristețe, însingurare, neglijența propriei persoane, atacuri de panică, anxietate, până la automutilări,tentative suicidare, agresivitate, halucinații-adică perceperea ireală a unor lucruri, schizofrenii și grandomanii-adică persoane care se cred un fel de zei- așa e realitatea unuia din cele mai frumoase orașe din România!

Simt nevoia după ce consult mulți oameni cu boli incurabile să cobor în portul Tomis, să privesc marea, să mă uit la copii, la pescăruși, să iau puțin din forța mării și să merg mai departe. Ieri, pe ploaie,o mașină a firmei de salubrizare peria strada  din dreptul cazinoului…Coborând spre port, am văzut soseaua practic ocupată de apă. Am trecut cu prudență  pe sensul opus de mers și am întrebat apoi administratorul restaurantului unde obișnuiesc sa contemplu frumusețea mării, dacă au anunțat autoritățile si mi-a răspuns că desigur, dar nu există nici o soluție, pentru ca șoseaua nu are …canalizare, nu s-a construit,că au cumpărat o pompă cu care vor evacua apa, că în iarnă au deszăpezit prin forțe proprii!

Am citit un articol recent în care se scrie negru pe alb ca aproape  douazeci si cinci de milioane de euro- 25.000.000- e bugetul anului 2017  pentru asistați social în oraș!Un centru de diagnostic al bolilor cardiace cu angiograf, ecografe, holtere, ce mai e necesar, nu costă mai mult de două, la fel un altul pentru boli digestive, renale, oncologice, pediatrice…Vedem cu toții că din ce în ce mai mulți oameni mor de tineri, nediagnosticați la timp și cu toate astea nu există nici un proiect în acest sens. La inaugurări și panglici tăiate e înghesuiala de pe lume, în campanii electorale la fel, promisiuni deșarte.

Mă întreb dacă o mai fi un oraș reședință de județ în care sa iți rupi mașina in diferențele de nivel create între capacele de canalizare și stradă, dacă cei ce conduc instituții implicate în această problemă văd acest lucru și simt ceva pentru acest oraș.     S-au întâmplat atâtea incidente cu celebrele microbuze în care oamenii pur și simplu abia respiră de înghesuiți ce sunt, șoferii numără in continuare bani fără să fie atenți la drum, curg tablele de pe unele dintre mașini, a luat foc una de curând…Supravegherea video a străzilor e un vis, copiii nu pot fi trimiși neînsoțiți la școală pentru că trecerile de pietoni sunt nesigure- de ce nu se montează mini semafoare nimeni nu înțelege!                 Schilodirea parcurilor, câinii maidanezi, lipsa locurilor de parcare, a trotuarelor, noroaiele din cartierele Constanței în care cetațeni plătitori de taxe au construit case,  indiferența oamenilor,toate acestea fac din acest oraș ,pe zi ce trece, unul și mai trist și lipsit de perspective! Iar ouăle din intersecții mi-au adus nostalgia Sibiului, Brașovului,Clujului, Iașiului…

Opriți planeta,vreau să cobor!

ȘI TOTUȘI…HRISTOS A ÎNVIAT!

 

hristos

De ce acest titlu?În Vinerea Mare un prieten de familie pe care l-am diagnosticat cu o boală incurabilă a părăsit această lume dupa trei luni de suferință cruntă vegheat de un băiat secătuit de lacrimi.Prietenul meu a trăit drama vieții lui.Era un om fericit, împlinit, muta munții din loc, până în urmă cu cincisprezece ani când , într-o dimineață teribilă a adormit la volan și a intrat cu mașina într-un copac, soția decedând pe loc. Acum si-a găsit locul in cer lânga ea.

Viața și moartea…esența omului!Pe un pat de spital din București am un pacient de 47 de ani  cu o poveste impresionantă.Plecat la un spital din străinătate să iși caute …o boală a coloanei cervicale,a dus pe picioare un infarct cât …Casa Poporului,a ajuns la spitalul nostru pentru o puncție medulară-la indicația străinătății, si…de aici Golgota lui-evaluare completă,trimis de urgență la un spital privat partener din București,tentativă de stentare,tratament medical si în Săptamâna Mare operat, inimă tăiată, peticită, a mai trecut un prag. E un om puternic, va trece și peste asta.

Am îngrijit tot în Săptămâna Mare un om fabulos, o personalitate marcantă a lumii medicale din Constanța, un om cu o putere de muncă fantastică, un deschizător de drumuri în domeniul pe care l-a stăpânit la propriu și la figurat. Până și marile personalități in fața bolii devin oameni obișnuiți, și Zeii lăcrimează! Sunt profund legat de Domnia Sa, cu șapte luni în urmă diagnosticându-i o altă patologie, dar am fost impresionat de modestia, simplitatea și acceptarea planului de investigații și tratament.

Am aflat astăzi povestea teribilă a unei femei care abia adusese pe lume un copil și ,după câteva zile, a murit suferind un infarct, soțul primind vestea în timp ce  doar ce părăsise țara.

In seara aceasta o femeie tânără, fire  foarte puternică,apropiată a familiei,a ajuns cu un elicopter în București și are o inimă nouă!

Învierea lui Hristos nu e numai un motiv de petrecere cu mâncare, băutură și distracție,cel mai mare eveniment al creștinătății ar trebui să ne facă mai toleranți, mai buni la suflet, darnici cu cei săraci si chinuiți de soartă,respectuoși cu părinții și cu cei de la care am învățat câte ceva.Și să ne iubim țara, să construim o societate mai bună pentru noi și copiii noștri!

HRISTOS A ÎNVIAT!PAȘTE FERICIT!

 

RECHIZITORIUL PREZENTULUI

Bun regasit!

Cand ati fost ultima data intr-0 cladire a Postei Romane?Am avut o problema,a trebuit sa ridic un act de la o cladire situata langa autogara din oras.Mi-a trebuit o ora sa imi revin!In anul 2017, cand totul se poate face electronic,intr-0 camaruta insalubra,de aproximativ 4 metri patrati,cu fisete ocupand aproape toata camera,rece la propriu,luptandu-se cu dosare groase, cu o mica,foarte mica sala de asteptate,murdara,cu niste tevi de polipropilena strambe,mizerie pe jos,esti intampinat sa iti ridici un plic.Daca priveai in camera alaturata,cu gratii de culoare gri,aveai impresia ca iese anul 1989 la suprafata…A nul in care ne puneam cu totii speranta de a trai mai bine,copii de atunci ,adultii de azi ,sa fim impliniti si multumiti,sa uitam de alimentele de pe cartele,de economia de curent,de frigul din case,de teama de a vorbi la telefon,de a te intalni cu un prieten,de lipsa libertatii presei,de programul de doua ore a televiziunii romane!

Insa…tara a fost daruita de generalul Stanculescu noii puteri emanate fara nici o datorie a statului,cu creante de recuperat,cu industrie bine dezvoltata,cu agricultura cu sisteme de irigatii moderne,masini agricole si abatoare puse la punct,institute de cercetare de elita in toate ramurile,-de la celebrul institut de la Fundulea,pana la cel de la Palas,cu scoli si universitati,licee de meserii.Investitiile in domeniul medical ajunsesera intr-un punct in care existau spitale judetene,fiecare oras important avea si el spitalul sau,sa nu mai vorbim de existenta unor adevarate programe nationale-imi povestea un medic faptul ca tratamentul pentru TBC era administrat in fata doctorului, in fiecare zi pentru a nu sari vreo doza si a se crea tulpini rezistente…Nu mai vorbim de vaccinarea copiilor,Romania eradicand multe din bolile infectioase.Era o lume a contrastelor,a unor lumini si umbre…

A urmat apoi democratia,noi de fapt nestiind ce este aceasta.A fost o distrugere salbatica a tuturor ramurilor economiei romanesti!A fost posibila aceasta distrugere fara tradarea,mai precis cumpararea unor omeni din structurile statului?Nu vom sti acest lucru poate niciodata.Daca ne gandim la toti acesti ani nu a fost niciodata liniste,permanent oamenii politici au pus interesele proprii deasupra celor multi,de la mineriade la manipulari grosolane ajungand astazi sa fie scoase la lumina adevarate afaceri oneroase,secatuind toata fibra tarii,mirandu-ne intr-una de unde mai este atat de distrus din biata tara!?Recent am vazut un primar care a investit 5 milioane de euro intr-0 partie de ski intr-un oras in care nu ninge iarna!Si noi nu avem cu ce trata bolnavii cardiaci si oncologici!Mi s-a parut strigator la cer,dar domnului primar din umbra ochelarilor cu rame din metal pretios i se parea firesc,ba mai mult,sustinea ca 25.000 de euro pe luna din banii comunitatii  pentru firma ce asigura service-ul pirtiei de ski in …noroi,nu e o suma foarte mare.

De aproape trei luni de zile guvernantii se balbaie intre ordonante,tara nu are buget,pacientii nu au medicamente,moneda se devalorizeaza,dar puterea,mirajul puterii intuneca mintile.Asteptam cu totii dupa anii in care presedintele si primul ministru au dus neintelegerile la cote inimaginabile,sa fie mai multa responsabilitate,mai ales ca situatia internationala este foarte complicata,Europa este in pragul unor conflicte,Uniunea Europeana pare slabita si subrezita.Nimeni dintre politicieni,dar parca nici dintre formatorii de opinie nu analizeaza pozitia Romaniei in structura geopolitica actuala.Tara noastra,din pacate,se vede cu ochiul liber,este izolata din punct de vedere al aliantelor.Bulgaria a respins ideea de flota comuna la Marea Neagra,Ungaria este de departe cu multi pasi in fata noastra reusind sa pastreze relatii economice serioase cu Rusia,dar in acelasi timp sa nu deranjeze politicile comunitare,Moldova a optat clar spre o politica prorusa,despre relatiile cu Ucraina nu se stie nimic,iar cu Serbia si mai putin!Iar noi avem pensionari cu 400 ron pensie,saracie,deja procent ingrijorator de analfabetism,paduri distruse,pamant arabil vandut in nestire peste hotare,populatie imbatranita,export de creiere,tineri stresati si bolnavi,batrani parasiti si neingrijiti,dar,cel mai mult,lipsa de modele si disparitia notiunii de patriotism,de a tine cu adevarat la tara in care ne-am nascut si traim!

Este loc la masa bogatilor lumii pentru Romania,sau din nou,retraim istoria si vom constata ca facem parte din intelegeri ale impartirii Europei?Cei care se ocupa de politica externa si care raspund pentru destinul acestei tari frumoase,dar secatuite trebuie sa dea raspunsuri!

ROMANIA IN PRAG DE DICTATURA

descarcare

O tara intreaga a vazut intr-seara cum un ministru,schilodind limba romana,arogant,dispretuitor si  fara a se gandi la consecinte,a declarat cu o nonsalanta inimaginabila ca guvernul din care face parte a trimis deja la Monitorul Oficial celebra ordonanta.Povestea e cunoscuta,seful lor,seful sefilor,ne prostea a doua zi ca domnia sa nici macar nu a stiut, ca o sa discute…tehnici vechi de manipulare.

Ceea ce nu au avut in vedere a fost ca oamenii nu au mai inghitit nici pomenile date cu darnicie,nici promisiunile demne de povesti de Petre Ispirescu-doar una asa in treacat-spital in care vor lucra 3000 de medici,mai mare decat AKH,sau salariile de mii de euro scoase din joben.Nu s-au asteptat la o asa revolta,in laboratoarele lor de partid,in scenariile lor nu scria asa ceva.Ministrul respectiv,dupa doua zile,s-a ascuns ca un sobolan si ascuns va ramane pe vecie gandindu-se poate la alte…intrebari.

Am aproape douazeci de ani de cand practic meseria pe care o port in suflet,citesc multa psihologie umana si in ultima vreme am citit multa…psihiatrie,pentru ca acesti oameni sunt bolnavi,eminamente suferinzi.Megalomania este obsesia maririi,a grandorii,a gloriei,oamenii au credinta ca poseda puteri si privilegii iesite din comun.Ea favorizeaza ridicolul si provoaca ironie.Acest necesar al cultului personalitatii stim de unde vine,probabil insa  ca undeva, in copilaria acestor lideri politici s-a intamplat ceva,sau,pur si simplu,mediul unde si-au desavarsit pregatirea, modelele lor de la care au incercat sa invete cate ceva aveau nevoie de preaslavire.

Tot ceea ce am trait cu totii in ultimii ani a avut la baza manipularea oamenilor,Constanta fiind de departe liderul Romaniei.Puiul congelat,boabele de orez,sticla cu ulei,televiziunea si ziarul de partid,promovarea nonvalorilor si a mistocarelii au aruncat orasul in cenusiul de azi.Inchiderea unor institutii de cultura,aproape interzicerea de spectacole de teatru,expozitii in oras,cultul personalitatii,pumnul in gura aratat celor ce incercau sa isi spuna parerea,aratau ca se studia,nu-i asa,posibilitatea aparitiei din nou a partidului unic,a unui tatuc ce le stia pe toate.Saptamana aceasta,pe un post local,am asistat la un spectacol derizoriu,tot intr-un acces de grandomanie,al celui ales sa conduca orasul,iar la intrebarea referitoare la investitii in sanatate si educatie ni s-a raspuns despre banii dati pe rechizite.Nimic despre cat platim ca parinti pe paza scolilor,fondul clasei,parchet montat,tabla cumparata,detergent,scaune achizitionate,coli de scris,manuale,nimic despre pereti coscoviti in scoli,toatele la care nu curge apa.Nimic despre oamenii bolnavi de inima ce trebuie sa isi programeze un infarct ca sa poata primi un stent la Bucuresti,Brasov sau unde s-o putea, nimic despre bolnavii de cancer,nimic despre necesitatea de a construi spitale noi,nimic despre faptul ca trecerea de pietoni a ajuns uneori loc de veci,nimic despre schilodirea parcurilor…Imi amintesc de vizitele la spitalul unde am lucrat, organizate dupa tipicul comunistoid,cu propaganda de rigoare inainte de a sosi „sefii”,telefoane sa fie mutate masinile personalului,sa fie loc pentru aplaudacii veniti cu jumatate de ora inainte, apoi oamenii cu muschi lucrati la sala ce deschideau portiera sa poata cobori „Maria Sa”.Ne intrebam cu totii de ce e nevoie sa fii insotit in spital de oameni care sa te pazeasca,de ce sa inauguram ce mai fusese inaugurat de inca trei ori?Raspunsul se regaseste in ceea ce traim si astazi,in megalomania,in grandoarea,in credinta ca nimeni nu e mai presus de ei.

Ceea ce nu au calculat a fost insa profunda sila ce au produs-o in randul generatiei tinere,nu au crezut ca se poate spune :”Ajunge cu minciuna,jos labele de pe constiinta noastra!”Dar nu e suficienta retragerea ordonantei,nu au facut decat sa castige timp,e nevoie de altceva in tara,de recastigarea constiintei valorilor,abandonarea mediocritatii,curatarea societatii de lideri needucati si lipsiti de respect.

 

SPOVEDANIE PENTRU INVINSI(2)

16325541_1411263632241901_490183610_o16325566_1411263615575236_809239291_o16325816_1411263562241908_2006791836_o16357287_1411263692241895_962348909_o16357559_1411263568908574_484978395_o

Va povesteam intr-un articol despre drama pacientilor diagnosticati cu cancer,in speranta ca poate se vor trezi cei ce trebuie sa hotarasca ce facem cu tara,sa se trezeasca nu mila,pentru ca acei oameni nu au nevoie de mila nimanui,ci sa vedem cu totii o preocupare pentru investitii in sistemul de sanatate.

Hotarasem sa nu mai scriu nimic,dar astazi a intrat pe usa un barbat de 35 de ani la evaluare cardiologica pentru aviz de chimioterapie,cu gatul deformat de adenopatii si m-am intrebat ce cancer o fi intrat  in viata tanarului?Mi-a raspuns cu un ton scazut ca undeva in rinofaringe e problema,ca trebuie sa faca intai chimioterapie si apoi radioterapie,ca o sa fie bine toate…L-am incurajat,am facut ce era necesar si inca ceva in plus,i-am aratat si ganglionii,mi-a spus ca are o fetita de 6 ani,mi s-a strans inima gandind cate vor urma de acum incolo,cat va tebui sa caute o unitate pentru radioterapie,cum se va putea hrani dupa radioterapia tintita la nivelul gatului,ce se va intampla mai departe.

Gandul mi-a zburat apoi si la alti pacienti evaluati in ultima luna, la un prieten de 59 ani suferind tot de aceasta boala teribila,la tatal unei prietene de familie ce s-a prapadit de curand,dar si la cei bolnavi de inima-la unul din pacienti ce se va opera pe 1 februarie intr-o incercare de  a repara valva mitrala-poze mai sus.Parca nici valvele cardiace nu mai rezista vremurilor.Dupa amiaza aceasta am trimis un barbat de 43 ani la angioplastie…prea multi tineri.

Si brusc ,in lumea reala.Unde suntem azi?Suntem intr-o tara aflata din nou in cumpana vremii,fara repere,alunecand in deriva, macinata de certuri,contradictii,  fara o idee de viitor.Suntem acum cu cutitul la os,nu avem aliante cu vecinii,parca nici liderul lumii in care am crezut nu mai este asa prezent-a avut loc o schimbare de conducere.Aliatii traditionali ai Romaniei din anii 1900 au si ei problemele lor,Europa fierbe,atentate la ordinea zilei,Marea Britanie forteaza o noua ordine in Europa.Unii analisti de inteligence speculeaza o ordine mondiala in care Rusia si China vor avea un cuvant mare de spus politic si militar.Suntem la sfarsitul unui ciclu,iata din 1989 au trecut 28 ani,Ceausescu rezistase 24.

Iar noi?Unde suntem noi?Intr-un continuu razboi intre lideri,fara o idee clara de viitor,continuam sa pierdem creiere ce parasesc zi de zi tara,neputand pune ordine in nimic,cu o disolutie a autoritatii statului de-a dreptul inimaginabila.O societate fara modele,fara industrie,agricultura,infrastructura…Despre accesul oamenilor la servicii de sanatate,ce sa mai vorbim?Mor oameni pe capete suferinzi de afectiuni cardiace tratabile,dar nu putem face centre de cardiologie interventionala,nu putem diagnostica mai repede boli in sfera gastroenterologiei,nefrologiei,pneumologiei,oncologiei.Traim zile si ani sprijinindu-ne pe doctori,asistente si infirmiere obositi cu totii,terfeliti si injurati si ulterior acestia isi sterg flegmele si incearca sa mearga mai departe…

Dar,ceea ce mi s-a parut peste toate de-a dreptul halucinant, a fost nu-i asa? posibilitatea ca un om cautat acum sa ajunga la varful inteligence-ului romanesc,posibilitatea sa de a calari secrete de stat si poate de a spune mai departe informatii din fibra statului roman.Este ,dupa parasirea sistemului de catre Pacepa,una dintre paginile foarte triste ale istoriei serviciilor secrete romanesti,cu toata propaganda desantata de a scunde adevarul.

Romania si romanii asteapta un OM si O ECHIPA DE INTELECTUALI care sa o scoata din noroi!Mai are timpul rabdare?

Facebook

ROMANIA FURATA,UN AN DE LA MOARTEA UNOR OAMENI.SPOVEDANIE PENTRU INVINSI

Sfarsit de ani 90,intalniri intre oameni,la un sprit,la o masa,Bucuresti,dar merge oriunde in tara:

-Hai noroc,ia zi,aia la sanatate mai au  vreun ban,ce dracu ma,mor aia de ne-au dat lovele sa ajungem aici la capitala?Bai ,trebuie sa facem ceva,e o paine de mancat,ce naiba..

-Salut,sa fiu al dracu  daca ma duce capul!

-Bai fii atent,avem oameni in toate spitalele,in judete,peste tot,spun aia ca nu mai au aparatura,ecografe,CT-uri,RMN-uri,reactivi,paturi,cad peretii pe ei,umbla gandacii peste tot,soareci, n-au ata ma cu care  sa coasa bolnavii,am un frate care e intr-un spital mare,nu mai vorbeste ala cu mine,mi-a dat una peste ceafa ieri de mi-au sarit ochelarii!

-Hai bai,chiar asa?

-Bai cica mor astia de inima pe capete,n-au nimic,vai de capul lor,la Bucuresti mai e o speranta ,sau in unele orasele mari,tot asa se zice ca plang oamenii cu cancer,aia de ii baga la aparate sa le schimbe sangele,copiii bai,copiii,n-au spitale, si cica si pe aia de fac vaccinuri i-au falimentat,e nenorocire,da ….avem solutii,asa zic astia barosani ai nostri!

-Ce solutii ba,ca nu ma mai duc  la mine in oras, ca daca ma vad oamenii si ma injura de toate alea?

-Aia mari au spus asa:”Romanul e fraier,ai vazut si sub Ceausescu,pana n-au zis americanii,englejii si care or mai fi fost-Gata cu asta!,poti sa-i faci orice aproape,se prinde el,dar ii sare greu mustarul”,sa revin,barosanii au spus:Prima data ne punem oamenii in conducerea spitalelor,da nu doctori, astia-s fricosi si stiu ce e la ei in ograda,punem din astia de dadura banii pentru noi, sa nu aiba habar de chestii din alea de le trebuie doctorilor, mai cumparam niste sefi de la ei,iar la administrativ si la economic,unul si unul,adica…intelegi?

-Aha,aproape,adica ii bagam in faliment,dam tare in ei si cu presa,adica ne folosim de ea,si gata,uite saracia,intram ba peste ei cu ai nostri,luam tot bai,iesim si spunem ca „externalizam”,mama,mama uite asa sar milioanele!E ordin taticu,peste tot sa nu dea  nici un ban tara la spitale : aproape nimic la analize,acolo ii ardem tare, resturi asa la medicamente,repede niste firme la facut mancare, le stricam aparatele…

-Bai esti nebun,cum dracu sa stricam aparate?

-Simplu fraiere, avem oameni,intra pe acolo,ii iau o piesa din aparat,gata s-a stricat si hop la aia ai nostri, nu stii ma ca in curtea fiecarui spital,ce curte, chiar inautrul lor, e firme mari ba, ordin de sus sa faca contracte,bani frate, nu gluma!Cica intr-un oras pana si programarile bolnavilor se fac cu alte firme,cica si un bec il schimbi cu firma,a, da sa nu uit,cel mai tare e ca personalul din spital nu mai stie sa dea el cu matura, alta firma,la fel si la spalatorie, peste tot!Am umplut bai spitalele de farmacii ale noastre,non stop,daca spitalul nu are..Ieri eram in curte la un spital din Bucuresti,ploua,era frig,si unii alergau cu un copil pe o targa prin curte,sa il duca la CT, uite asa ii sarea capul prin gropane si ii intreb: -Ba voi sunteti nebuni,raceste copilul,ii sare capul, ce faceti?-Sefu,al nostru e sticat,il ducem la astia,plateste familia!

-Mie mi-e frica, si daca vin unii sa controleze?

-Stii ce-i mai nasol, ca cica vine o generatie de asta de oameni tineri,n-are mama,n-are tata, dar pana atunci sefii zice ca se prescrie!Si,daca se prind aia din minister,hop dam o lege si dam spitalele asa sarace,jegarite, fara de nici unele,la judete,iti dai seama, adica tot noi cu firmele le reparam,licitatii,nebunii,hop milioanele.Barosanii  pleaca in strainatate cu totii,acolo se opereaza,se investigheaza,transport gratis,au facut si chestia aia cu formularul, nici o treaba!Cea mai tare de ieri e ca sunau doctorii aia ca cica fac bolnavii alergie la pefuzoare,alea ma de le pune in vena,de unde dracu le-a mai adus si pe alea…Si cica daca vin noaptea aia de vomita sange,n-au ba cine sa le bage furtunul pe gat,stii si eu am patit asa ceva,dar a sunat frati-miu si a venit ala de acasa,mi-a facut niste injectii mici in ulcer si gata!Si aia cu infarct n-au unde sa le bage alea…stenuri,stenturi sau cum le mai spune,stii lu’ taticu,tot asa pac telefon…e nou batranul! Au dat unii informari la nivel inalt,dar si noi…praf i-am facut pe toti,am iesit la cumparaturi…

-Auzi ba,dar  nu NE VEDE DUMNEZEU,mie mi-e frica,imi fac cruci in fiecare seara, am un baiat cu cancer la ganglioni salvat de astia,mi-e rusine de mama, de tata si mi-e teama,daca Doamne fereste,se intampla odata ceva, arde vreo maghernita,sunt oameni pe acolo, unde ii ducem pe toti?

-Bai nu stiu,sa se descurce!

SI SE PRODUSE NENOROCIREA. IN 2015 AU ARS TINERI IN BUCURESTI,AU ARS IMPREUNA CU ILUZIILE CA ROMANIA E CAPABILA DE RASPUNS!CEI CE AU ARS LA RANDUL LOR SISTEMUL DE SANATATE AR FI BINE SA AUDA IN FIECARE SEARA STRIGATUL DISPERAT AL CELOR CE SE INGHESUIAU SA IASA,TIPETELE LOR,SA SIMTA ZI DE ZI MIROSUL DE CARNE ARSA,SA PRIVEASCA IN OCHII CELOR CE ISI ASTEAPTA COPIII ACASA, SI,CEL MAI IMPORTANT,SA DISPARA DIN VIATA PUBLICA!

PRIETENE,TE SCOT LA UN ….APENDICE???

14724196_1305881102780155_1141117788_o

Bun regasit!

Ieri, in cursul zilei,pe la 10.00,imi aruncai o privire pe telefon.Vad un SMS.Era R.-Esti la serviciu? Ma si gandeam sa-i raspund mai golaneste asa,dar m-am abtinut.Unde naiba sa fiu?M-am gandit in „ordinea numerelor de pe tricouri”:tata,mama,sotia sau vreun prieten de-al lui vor la doctor.-Pot sa trec pe la tine?Atat,enigmatic.O vrea sa iesim in oras,la o masa ,imi zisei in gand.

Cum sa refuzi un prieten pe care il stii de douazeci si noua de ani(da, 29)Ne cunoscusem in 1987,cand am intrat la liceu,la Mircea.Ani frumosi,profesori de nota 10,atmosfera,Junimea-pentru cunoscatori,majorate,pizerii luate la rand cand chiuleam dela ora de limba rusa-Unirea,Cin-Cin,Miorita…Dupa liceu,drumurile s-au despartit,dar ne intalneam de 2-3 ori pe an,cu copiii,lucruri lumesti,si,normal as spune,i-am consultat famila si,evident,pe el.

Apare in fata cabinetului,la patru ace ca intotdeauna,l-am „inspectat”inainte de a lega un dialog,rosu in obraji,vesel,imi spun: vrea o programare pentru ai lui mai repede.Imi ramasesera 10 minute „castigate”de la celelalte consultatii,il invit in cabinet.

-Ia zi repede,ce e necazul?

-Omule nu prea mi-e bine,am mancat aseara niste ciuperci si nu e in regula,ma doare prin epigastru,parca si in stanga,merge si in dreaapta,o fi apendicul?

-Ai mancat vreo doua-trei kile?Le-ai udat cu ceva?

-Hai mai,stii ca nu le am cu astea.

Nu tu greata,varsaturi,doar o durere si aceea colicativa,ce trecuse aproape.Il consult, intr-adevar o fosa iliaca dreapta mai sensibila la palpare,chiar in puctele celebre,ii iau si tensiunea,ii fac si un EKG,hai la ecografie.Am o pasiune teribila pentru ecografie,de toate genurile,dar provocarea de a descoperi un apendic nu se compara cu nimic,mai ales ca trebuie sa combini examinarea si cu alt transductor, poti sa stai si minute intregi sa-l cauti si daca e aiurea situat,te uiti la abdomen si la sonde pana…il trimiti pe pacient la RMN!Sa revin,il gasesc, un apendice mai „umflat”,fara lichid in jur,compresibil cu tranductorul( de bine ,ii zic).Ii explic ce si cum,sa-i recoltam analize,sa il vada si un prieten chirurg si un tratament scris-ii si spun sa nu cumva sa puna limba pe vreun antibiotic si…vorbim pe seara.L-a vazut si D., si-au descoperit si vechi prieteni comuni,foarte frumos,asa creste increderea in echipa medicala.

Sun pe dupa amiaza la spital,analizele extrem de normale.Vorbesc cu el,imi spune ca e mai bine, l-a lasat durerea, ca doar cand merge il mai tine putin,ca a vorbit la telefon si cu D. si,de comun acord,au stabilit sa asteptam 24 de ore sa vedem evolutia. Inca un mesaj in cursul serii,evaluat prieten,e in regula,mai bine,ii spun la 7.40 sa ne revedem,hai pa,noapte buna!

La 7.40 ma uit la el,cam posomorat:

-Cum e?

– Cam aiurea, ma doare tot timpul,nu mi-e bine!

-Hai la ecografie!

Ma uit,intr-adevar,lichid in jurul apendicelui,si el cu fenomene inflamatorii evidente,necompresibil.-Gata,telefon la chirurg,internare,suna la serviciu,nevasta si pe cine mai vrei!

I-am facut internarea,set de analize, evaluare anestezie-V.,ca de obicei,impecabil,in sala,operat,echipa tare,ce mai, vorbit cu pacientul postoperator si iata si imaginile.

De ce am scris despre apendicita?Sa demonstrez ce inseamna echipa,asa trebuie sa fie medicina,o munca in echipa,rapiditatea rezolvarii cazului, modul de debut al durerii,localizarea,analizele normale,si, mai ales,evolutia ecografica in 12 ore!Cand te gandesti cati oameni au murit ca nu au fost operati la timp…de la un banal apendic!?Si, dincolo de orice,frumustea medicinei.14803309_1305931639441768_133111517_o

IMPARATUL SI MARGICA

Motto: „In Imperiul Roman,in momentul in care imparatul se intorcea triumfator dintr-o batalie si era aclamat de mii de oameni, exista o persoana in spatele lui,a carei misiune era sa ii spuna continuu:”NU UITA CA ESTI OM!” ( Marin Moraru-Suntem ce sunt amintirile noastre)

A fost odata ca niciodata un print care a ajuns pe un taram de langa Marea Neagra.Era tanar,ca orice print,tare dezghetat la minte,mestesugit la vorba si talentat nevoie mare in manuirea armelor.Asa era de talentat,incat in scurt timp,beneficiind si de schimbarea vechii oranduiri,fu inscaunat imparat intai pe un teritoriu,apoi si pe alte doua-trei si deveni imparatul stapan peste mult norod.Ce era la el la imparatie,numai el stia:oameni din sfatul tarii  care-l adulau, ii pupau mainile in fiecare zi,de mai multe ori chiar in aceeasi zi, tineret venit sa deprinda arta razboiului de la dansul, multime de oameni  zi lumina ,caci imparatul facea atata bine la oameni,incat se duse vestea peste mari si tari de depriderile sale. La inceput,imparatul organiza treaba cum nu se putea mai bine: dimineata se intalnea cu sfatuitorii,apoi se dedica oamenilor din imparatie, mai incolo in zi tineretului,seara iar aduna in jurul sau  pe cei  ce ii jurasera credinta.Caci,trebuie sa va spun, dintre ei, avea imparatul vreo cativa pe care tare ii indragise,si-i invata sa fie aprigi in lupta, le arata zi si noapte mai abitir ca altora cum sa manuiasca armele,cum sa aiba si ei popor la usa .Pe toti ii ajuta imparatul sa ajunga in dregatorii inalte,isi facura si ei palate mari,cu servitori,cu tineri…

Se duse vestea si pe la vecini ca acolo,la Marea Neagra, e un imparat bun la suflet,mare luptator,invingator in multe batalii,adulat de popor si care zidise cetate mare si mandra.Si-i recunoscura imparatului toate cele,unii chiar il pusera in fruntea lor si stransera legaturile cu el.

Vremea trecea,incepuse sa oboseasca si imparatul,se schimbasera parca si sfatuitorii,unii incepura sa unelteasca impotriva lui, purtand vorba de colo-colo,uitand cine i-a invatat in mestesugul armelor,spuneau cum ca imparatul e obosit, ca ei ar conduce mai bine,ca si ei pot face intocmai ca si el,ba mai bine….Nici tinerii pe care-i invatase zi si noapte nu mai erau la fel.Am uitat sa va spun ca, la un moment dat, imparatul i-a luat pe multi si i-a dus pe un alt taram, unde si mai mult popor venea sa primeasca binecuvantarea si hrana sufleteasca.Insa,norii negri se strangeau deasupra imparatiei sale.Incet,incet,il parasira toti,si sfatuitorii,si tinerii, deveniti cu mai mare putere la randul lor.Dintre sfatuitori,unul singur,culmea ,de alta religie ca dansul,ii ramase alaturi,in tot si in toate,iar dintre cei pe care-i invatase,doar o printesa il mai ajuta sa mai apuce armele.

Si, de ce ii fu frica, nu scapa.Ramase singur imparatul,pierdu incet-incet toate teritoriile,ba mai mult,fu nevoit sa mearga in alta mica tarisoara vecina sa lupte si sa invete si acolo pe altii cum e cu razboiul,cum e cu oamenii.Abandona in curand si tarisoara vecina.Se intreba mereu unde a gresit,de ce l-au parasit cu totii.Isi zise:Asa ajung toti imparatii,uitati de lume…Se uita in oglinda:albise,isi lasase chiar si cioc,era totusi multumit ca, pe taramul celalalt, mai bateau la usa oameni sa ii binecuvinteze.Era din ce in ce mai singur imparatul,se mai deplasa la cate o imparatie vecina sa mai asculte cum tinerii invatasera a se pregati,se mai intalnea cu alti imparati.Era totusi implinit privind in urma,avea copii cu imparateasa,avea nepoti…

Pe taramul unde mai venea sa isi aminteasca de manuirea armelor si sa-si linga ranile sufletesti,se intalnea mereu cu un tanar  ce crescuse sub ochii lui,la inceput ii era  aproape indiferent,apoi,mai ales cand el venise  dintr-o alta imparatie unde se pregatise si mai bine in  breasla apropiata cu a lui,cand vazu ca primea oameni de la acesta,cand vedea ca acesta stia sa faca multe lucruri,ii spuse ca va veni timpul sa vada daca acesta il poate ajuta in vreun fel.Acesta era singurul care-i spunea:-Imparate ai gresit cand ti-ai ales sfatuitorii,cand n-ai simtit uneltirile,cand din cei tineri nu ai facut mai repede dregatori, pentru ca  meritau!Cine a mai vazut imparat fara imparatie?,asa mai glumeau.

Se uita imparatul si il intreba:-Cand au trecut atatia ani?Mai ieri erai printre cei ce invatau de la mine,si acum bat la usa ta…Ce ti-e si cu viata!Hai,ia vezi,de ce nu mai am atata forta?Uite,ii spuse ,am fost la una din printesele de aici,care lucreaza cu tine, si mi-a citit in hartii si imi spune ca nu e bine deloc!Tu ce zici?

Era sfarsit de zi si acela pe care il intrebase se uita si el,scoase aparatele,puse niste unsori,se pregati,se uita o data,de doua ori,vazu ceva ,dar nu crezu ca asa ceva ii poate  pricinui imparatului necazul.Printesa era una din cele mai bine pregatite in breasla ei,recunoscu si el,dar nu asta e cheia la ce avea imparatul.Nu dormi toata noaptea omul nostru,citi toata noaptea,a doua zi se duse la imparat si ii spuse:-A doua oara va chem imparate si trebuie sa-i dam de cap!Se aseza imparatul,il unse iar omul cu cele trebuincioase,si dupa doua minute,exclama:-Gata imparate,iaca-ta minunea si necazul, O MARGICA!Se uita si imparatul,ii explica omul,ii arata,asa era ,si zise:Ce nebunie,o margica la un barbat!Ii stranse mana,cam neincrezator,pleca inchizand usa:Oare asta sa fie?Oricum,plec si in alte imparatii.

Omul nostru,acum va declar,adica povestitorul,puse prinsoare cu imparatul ca,daca va avea drepate,Imparatul sa strige tare,tare ca si pe locul lui de bastina,se face  treaba buna.Si mai trecura vreo 5 zile si povestitorul se intalni cu imparatul,iar acesta din urma,ii spuse:-Asa e,iata margica!Au vazut-0 si altii!

Ironia sortii:Imparatul, cat e de imparat,ajunse intr-0 situatie pe care el isusi o rezolvase de mii de ori!Ii era frica:daca margica nu poate sa iasa,daca mai sunt si alte margelute-desi toate aratau ca nu,dar mai stii?

Sa nu mai lungim povestea.Se lasa pe mana unui dregator priceput in margele,si totul decurse bine.Nici nu avea cum altfel.Somnoros,imediat dupa,il cauta pe omul nostru si,emotionati amandoi,isi spusera cateva vorbe de suflet-acestea raman doar intre ei!

Si-am incalecat pe-o sa si v-am spus povestea mea.Si-am incalecat pe-0 aluna si NU v-am spus o minciuna.Imaginile cu …margica-intr-o postare viitoare.

Pana atunci,ganditi-va la modelele din viata d-voastra,si nu-i uitati pe cei carora le datoram totul:parintii!

„Cine are parinti,pe pamant,nu in gand/Mai aude si-n somn ochii lumii plangand!”

Mărgica împăratului:

Adenom paratiroidian drept – imagini ecografice (colectie proprie dr.Stoian ) si scintigrama . 

BLUETHOOT,WHATSAPP, SMS,STENT,INFARCT SI VIATA…CE POVESTE!

Am un baiat de 9 ani,innebunit dupa IT si tehnologie.Toata casa e plina de electronice din domeniu, casti,stick-uri,reviste,cabluri,laptopuri,telefoane,la toate avem parole, facem plati online,el ne invata, ma rog…,el mi-a descarcat whatsapp.Tocmai imi instalase la masina noul telefon sa pot vorbi in timp ce conduc.
Avusesem o zi groaznica,multe ore de consultat,vorbit cu pacientii, ecografii de toate felurile-cord,abdomen,tiroida, si o tromboza venoasa profunda, multi pacienti cu cancer de evaluat…Mi se facuse dor de el,parcam in fata blocului.Suna telefonul,citesc pe ecranul masinii-E S.,ea nu suna decat daca e ceva,ii trimisesem seara un mail despre proiectul comun,despre nemultumirile legate de ce e la ei acum.
-Poti sa consulti pe cineva,o persoana publica?
-Parchez in fata blocului,am avut o zi infernala,e urgenta, despre ce e vorba?
-Un barbat de 45 ani a ajuns la noi,i s-a facut un EKG si i s-a spus ca are infarct in desfasurare!
-Si ce sa consult?112,sa-l duca la Urgenta,doar daca vrei sa vorbesc in Bucuresti!
-Aaa nu,a refuzat,ca e pe picioare,a semnat,a plecat cu masina,vroia sa-ti ceara parerea, a pierdut numarul de telefon al tau!
-Vechea poveste,ce sa zic,el trebuie sa ajunga la spital, desi coronarografie nu are cine sa-i faca!Trimite EKG pe whatsapp sa-l vad si eu,dar daca a vazut un doctor si asa a spus,un infarct e un infarct.
Ajung in casa,IT-ist-ul meu era cam imbufnat,ca el avea multe teme, ca scoala asta e grea,ca el are de desenat si nu stie…povesti
Clipaie telefonul:este EKG-ul,ma uit,supradenivelare 1 mm si de 2 mm in doua derivatii,T negativ in altele…O sun:
-Sa mearga de urgenta la Spital,e de internat,de facut coronarografie!
-A spus ca nu se duce, e in drum spre casa!
Mi-a venit atunci in minte cazul unui director de 45 de ani care a murit practic in timp ce facea recenzia unei carti intr-o librarie.Ma gandeam la cati tineri mor de inima in Romania, nu avem aia si ailalta…
Citesc numele pe EKG…il consultasem in urma cu 2 ani imi aminteam- profil sportiv,nu l-a durut niciodata nimic, normopondreral,sport in fiecare zi,analize …lacrima,EKG, ecografii normale,dar extrem de mare fumator si trecuse printr-un stres, dar ce stres…
-L-am consultat si eu odata, era perfect, ce surpriza,sa ma sune daca vrea, dar spune-i ca nu e bine deloc!
Trec 10 minute si suna:
-Va salut domnule doctor, mai am putin si ajung acasa,v-am cautat, mi s-a spus ca nu mai lucrati acolo,am un document cu Infarct in desfasurare,dar pe mine nu ma supara nimic,am jucat fotbal aseara o ora si jumatate,am avut o perioada foarte grea,doua trei zile m-am simtit asa,mai altfel,dar imi revin eu!
-Trebuie sa ajungeti de urgenta la spital,nu e gluma,va rog frumos!
Era cu o doamna,o cunoscusem,o consultasem,cam dificila ca persoana,dar se vedea ca il iubea enorm.Le statea bine impreuna,inalti,sportivi,tineri.Ma gandeam ca o sa-l determine sa plece la spital.
-Cum domne sa am eu infarct daca nu ma doare nimic,da-l dracu de infarct,nu ma duc!
-Va deranjeaza ceva acum?,il intreb.
-Am asa in spate ceva,ieri m-a durut in epigastru,am avut greata,am probleme cu colecistul.
M-am gandit pe loc-e si pe teritoriul inferior al inimii,desi pe EKG nu se vedea ceva,fiecare om e cu propria retea coronariana…
-Bine domne, ma duc si pana acolo daca spuneti,dar nu stau internat,de ce sa stau daca nu am nimic?
-Daca e ceva si doriti, vorbesc in Bucuresti la un spital privat,gasim solutii de transport rapid,au angiograf,au garda pe cardiologie!
Si de aici,incepe nebunia-ajunge in urgenta,EKG si mai modificat,e preluat,troponina e negativa,mesaje peste mesaje,i se propune internarea,refuza.Doamna ce il insotea imi spune ca troponina e negativa,ca doctorii i-au spus sa se interneze,ca EKG-ul e mai rau decat primul.Nu i se poate face coronarografie la noi,in al treilea oras al Romaniei,si ma si gandeam,chiar daca se putea,au mai fost cazuri:Are troponina negativa,poc,nu e infarct!!Dar EKG?Ma gandeam atunci cum vorbeau marii doctori de la care invatasem in a doua specialitate-Carmen Ginghina,Cezar Macarie,Eduard Apetrei,Radu Ciudin cu EKG-urile sale deosebite,sa vedem dincolo de analize,rememoram ce spunea Ovidiu Chioncel -Noi suntem doctori de bolnavi!
-Gata,zic,plecati in Bucuresti,vorbesc si in 5 minute va sun!
Il sun pe T.sa organizeze transportul,a fost rapid si eficient,sun o prietena de la spitalul repectiv,va fi internat si facuta coronarografia.
Ma suna-Doctore,gata,plec la Bucuresti,va ascult sfatul,sunt pe targa,n-am nimic,sunt perfect,am tensiunea 14 cu 9,dar ma duc!
Ajunge cu bine,i se face coronarografie-stenoza mai mare de 90% pe descendenta anterioara,vas foarte mare ce iriga aproape tot cordul,stentare…
Am schimbat multe SMS cu doamna ce l-a insotit tot timpul,imi descria pas cu pas tot protocolul spitalului,am dialogat cu colega mea din Bucuresti,cu reprezentanta spitalullui,ce organizare…
-Multumesc doctore,ai avut dreptate!
-Nu mie,sunt altii carora trebuie sa le multumiti!

Ma gandesc la toate „prezentarile” facute tuturor celor din Bucuresti din trei institutii private cu propunerea sa facem un Centru de cardiologie la Constanta,sa avem angiograf cu garda,sa nu mai moara oameni in 2016.Ma gandesc la cei aproape 30 de ani trecuti de la Revolutie,la ce dezastru e in sanatate,la cata suferinta vad zi de zi,la cati umeri se ridica tot timpul:”Asta e,nu se poate!”,la angiograful care sta in cutie la Constanta( o mai fi pe la noi?),la mascarada de a nu-l instala si de a nu putea salva viata oamenilor,la amestecul ordinar in numirea conducatorilor de institutii din sanatate („Pe cine punem director la spital?”,”Vezi,dupa alegeri,daca am castigat noi,bem o cafea si iti scrii demisia!”).Ma gandesc la atatia doctori tineri ce s-au chinuit in Bucuresti,unii sa invete proceduri de electrofiziologie si care nu pot sa lucreze,ma gandesc la generatii de studenti buni care au plecat in alte tari sau in alte orase, la copiii ce nu au unde sa faca ecografii de cord in oras,la pacientii din colturile indepartate ale judetului neconsultati de ani de zile,la saracia din jurul satului romanesc,la brichete,pixuri,puii congelati si galetile date oamenilor,la manipularea grosolana traita!Intereseaza pe cineva?

Baiatul imi spune:
-Tata,in seara asta vrei sa dormim amandoi?
Il tin strans in brate,ii aud respiratia,ii simt inima cum bate,ii tin o mana mica in palma mea…
Un pusti de 9 ani,rebel,crescut liber,m-a invatat:whatsapp,bluethoot,mi-a facut acest domeniu pe net si pagina personala!Il astept sa se trezeasca,el e administrator,el stie parolele…Multumesc!

A murit Fraticu’!Drum bun printre îngeri, Adi Negoiță! 


L-am cunoscut în cei doi ani petrecuți în Fundeni. Daca la o masa de la Gorjeanca, acolo unde ne întâlneam la pranz, sau pe vreo sectie auzeai pe cineva râzând, sau cel mai des vorbind clar și apăsat despre arterele coronare ale oamenilor, despre ce greu a fost în garda de infarct, ce cazuri deosebite au fost noaptea, ei bine, acolo era Fraticu’ -Adi Negoiță. Dacă vroiai sa programezi mai repede o coronarografie, pana sa ajungi la seniori, îl  sunam pe Adi Negoiță. Conduceam amândoi marca Honda, el un Civic negru cu număr de Buzău, eu un Accord și deseori vorbeam despre cum merg masinile. Venea și el lunea dimineața la prima ora, ca toți „navetiști”  veniți sa învețe medicina în București. Fugea de însurătoare, apoi își găsise destinul și se lauda cu cele doua fete. Se implicase în Cardiologie interventionala trup și suflet, era unul din putinii acceptați zi și noapte la Cateterism, avea mana bună, fusese format în tradiția Fundenilor. A început curajos munca și în privat, la Buzău, avea un viitor nemaipomenit. Ultima data ne-am întâlnit  la o conferință medicala și am glumit cu el, invitandu-l serios la o colaborare cu spitalul unde lucrez.

Iar azi, fiind departe de tara, am citit înmărmurit ca Adi  a murit! Puține mai pot spune, un tânăr doctor a părăsit aceasta lume în mod nedrept și prematur, lăsând în urma regrete și amintiri!

Rămas bun, Adi Negoiță, suflet mare în care încapea tot Pământul și tot mai rămânea loc, Dumnezeu sa îți lumineze calea și sa te așeze în lumea drepților, iar noi, cei rămași, vom povesti mereu de băiatul vesel din Buzău venit în București sa învețe meserie și ajuns OM MARE !

Anunțuri