E ora 3.30, puștiul de 11 ani ne-a asigurat că pe nu știu ce aplicație a comandat taxiul pentru aeroport, că a făcut toți pașii corect și că e imposibil sa nu vină. La 3.45 a primit mesaj că suntem așteptați. De la geam se vede Bastionul Pescarilor și turnul bisericii Matei Corvin, dar ei îi spun Matias. Stăm pe strada Janos Hunyadi, adică Iancu de Hunedoara, ca o ironie a sorții. Mă și gândeam cum alergam spre malul Dunării spre o stație de taxi… dacă aplicația dă greș.
Ne întâmpină un bunic se aproape 70 de ani, cu cămașă albă și cravată, vesel, că doar e 4 dimineața, mă întreabă la ce terminal mergem, îi spun, face chiar o glumă cu vorbe shakesperiene, apoi plecăm. Budapesta nu dormea nici la patru dimineața, Dunărea era liniștită, ultima trecere pe Podul cu Lanțuri, străbatem bulevarde, străzi, ajungem în aeroport. Aeroport mare, civilizat, foarte curat, multe locații deschise, demne de un loc occidental.
Ce am luat în creier din Budapesta? Multe, pe cele mai importante le-am descris în prima parte. O competiție a celor doua capitale trebuie să fi fost. De exemplu, bulevardul Andrasi e similar construit cu Kiseleff-ul nostru, dar cel maghiar e mult mai lung, în locul statuii Aviatorilor e un simbol similar, dar diferența dintre o capitală de imperiu și alta mereu negociată la roata istoriei e vizibilă, dincolo de orgoliul românesc legat de ocuparea capitalei ungare în 1919 de o armată română provocată atunci de o minte bolnavă. Gândul meu de dobrogean cu prieteni turci, tătari, aromâni, greci, îmi zboară la istoria zbuciumată a Ardealului atât de disputat si râvnit.
Atât timp cât cele două Corei se așază la masă probabil si la dorința Chinei de a slăbi influența americană în zonă, când politici adverse încearcă a găsi soluții, se pot identifica punți de legătură pentru a putea să beneficiem unii de la alții. Fără a uita trecutul!
Dr.Florian Stoian 