PRIETENE,TE SCOT LA UN ….APENDICE???

Bun regasit!

Ieri, in cursul zilei,pe la 10.00,imi aruncai o privire pe telefon.Vad un SMS.Era R.-Esti la serviciu? Ma si gandeam sa-i raspund mai golaneste asa,dar m-am abtinut.Unde naiba sa fiu?M-am gandit in „ordinea numerelor de pe tricouri”:tata,mama,sotia sau vreun prieten de-al lui vor la doctor.-Pot sa trec pe la tine?Atat,enigmatic.O vrea sa iesim in oras,la o masa ,imi zisei in gand.

Cum sa refuzi un prieten pe care il stii de douazeci si noua de ani(da, 29)Ne cunoscusem in 1987,cand am intrat la liceu,la Mircea.Ani frumosi,profesori de nota 10,atmosfera,Junimea-pentru cunoscatori,majorate,pizerii luate la rand cand chiuleam dela ora de limba rusa-Unirea,Cin-Cin,Miorita…Dupa liceu,drumurile s-au despartit,dar ne intalneam de 2-3 ori pe an,cu copiii,lucruri lumesti,si,normal as spune,i-am consultat famila si,evident,pe el.

Apare in fata cabinetului,la patru ace ca intotdeauna,l-am „inspectat”inainte de a lega un dialog,rosu in obraji,vesel,imi spun: vrea o programare pentru ai lui mai repede.Imi ramasesera 10 minute „castigate”de la celelalte consultatii,il invit in cabinet.

-Ia zi repede,ce e necazul?

-Omule nu prea mi-e bine,am mancat aseara niste ciuperci si nu e in regula,ma doare prin epigastru,parca si in stanga,merge si in dreaapta,o fi apendicul?

-Ai mancat vreo doua-trei kile?Le-ai udat cu ceva?

-Hai mai,stii ca nu le am cu astea.

Nu tu greata,varsaturi,doar o durere si aceea colicativa,ce trecuse aproape.Il consult, intr-adevar o fosa iliaca dreapta mai sensibila la palpare,chiar in puctele celebre,ii iau si tensiunea,ii fac si un EKG,hai la ecografie.Am o pasiune teribila pentru ecografie,de toate genurile,dar provocarea de a descoperi un apendic nu se compara cu nimic,mai ales ca trebuie sa combini examinarea si cu alt transductor, poti sa stai si minute intregi sa-l cauti si daca e aiurea situat,te uiti la abdomen si la sonde pana…il trimiti pe pacient la RMN!Sa revin,il gasesc, un apendice mai „umflat”,fara lichid in jur,compresibil cu tranductorul( de bine ,ii zic).Ii explic ce si cum,sa-i recoltam analize,sa il vada si un prieten chirurg si un tratament scris-ii si spun sa nu cumva sa puna limba pe vreun antibiotic si…vorbim pe seara.L-a vazut si D., si-au descoperit si vechi prieteni comuni,foarte frumos,asa creste increderea in echipa medicala.

Sun pe dupa amiaza la spital,analizele extrem de normale.Vorbesc cu el,imi spune ca e mai bine, l-a lasat durerea, ca doar cand merge il mai tine putin,ca a vorbit la telefon si cu D. si,de comun acord,au stabilit sa asteptam 24 de ore sa vedem evolutia. Inca un mesaj in cursul serii,evaluat prieten,e in regula,mai bine,ii spun la 7.40 sa ne revedem,hai pa,noapte buna!

La 7.40 ma uit la el,cam posomorat:

-Cum e?

– Cam aiurea, ma doare tot timpul,nu mi-e bine!

-Hai la ecografie!

Ma uit,intr-adevar,lichid in jurul apendicelui,si el cu fenomene inflamatorii evidente,necompresibil.-Gata,telefon la chirurg,internare,suna la serviciu,nevasta si pe cine mai vrei!

I-am facut internarea,set de analize, evaluare anestezie-V.,ca de obicei,impecabil,in sala,operat,echipa tare,ce mai, vorbit cu pacientul postoperator si iata si imaginile.

De ce am scris despre apendicita?Sa demonstrez ce inseamna echipa,asa trebuie sa fie medicina,o munca in echipa,rapiditatea rezolvarii cazului, modul de debut al durerii,localizarea,analizele normale,si, mai ales,evolutia ecografica in 12 ore!Cand te gandesti cati oameni au murit ca nu au fost operati la timp…de la un banal apendic!?Si, dincolo de orice,frumustea medicinei.