Dr.Florian Stoian

Treizeci și opt (38) de miniștri în treizeci și doi (32) de ani, aceasta e performanța politicienilor români în frunte cu președinții țării, atât s-a putut!Cu fiecare zi și an școlar ne afundăm în analfabetism funcțional, ne mințim că facem performanță, ne lăudăm cu un sistem subvenționat de părinți și nu ținem cont de ceea ce este lumea astăzi, de evoluția tehnologică și de dorința elevilor și a studenților!

Liceenii au început școala, cu un singur test disponibil, gata de azi nu mai sunt teste, le-a înghițit pământul și incompetența crasă!

Și așa oricum nu aveau cine știe ce performanță în diagnostic, mulți nici nu știau să le folosească, dar era totuși ceva, decât nimic!

A venit și explicația, exact după Revelion, cu sarmaua și răcitura în gât s-a formulat o contestație și nu se mai achiziționează teste de scuipat, pentru că așa a ajuns învățământul!

Cât de proști ne credeți, domnilor guvernanți, cât ne mai mințiti?De ce nu publicați contractele, cine sunt acele firme,ce termene de livrare aveau, ce penalități sunt scrise? Nu știați ca vine Anul Nou în China și că o lună nu mișcă nimic acolo? Știați, dar ați tăcut. Acum, de frică, ați găsit și firmă să conteste și explicații puerile.

Care este soluția, pentru că numărul cazurilor de corona e în creștere, cum vom ști cine este și cine nu este infectat pentru a diagnostica îmbolnăvirile și a evita închiderea școlilor?

Cum care, testarea!Tot părinții care subvenționează sistemul prin fondul clasei, fondul școlii, zugrăvit, pază plătită, renovări de clase, deci tot noi vom plăti și testele pentru copii!Urmează un semestru lung,așa l-ați dorit după ce ați închis nejustificat două săptămâni școala, desi online-ul era o soluție perfect valabilă. Poate vor reuși să facă elevii și profesorii ceva ore.

Ne vreți mulți și proști,pentru că doar așa ne puteți manipula și domina!A mai crezut unul până în 89!

Ți-au murit tinerii, Românie în 1989, în Piața Universității, la Otopeni, la sala Dalles, ai sperat că noua orânduire te va democratiza! Ai visat prosperitate, libertate și ce ai găsit? Munca generațiilor anilor 60,70,80 aruncată la gunoi, distrugerea industriei, agriculturii, falimentarea turismului, transportului, totul era un „morman de fiare vechi”!

Ți-au murit tinerii în mineriade, Românie, când democrația se făcea cu bâte și sânge, când manipularea era literă de lege, când simbolul rezistenței anticomuniste, Corneliu Coposu, era înjurat, batjocorit, după 17 ani de temniță grea în care uitase să și vorbească!

Ți-au ars copiii abia născuți în maternitatea Giulești, Românie, au mușamalizat și atunci adevărul, așa a fost mereu!

Ți-au murit tineri la Colectiv, unde veniseră să asculte muzica vârstei lor, au ars de vii și nimeni nu a răspuns, au fugit toți ca șobolanii, dar mulți au rămas în funcții și te batjocoresc în continuare!

Ți-au ars, Românie, recent pacienții într-un spital, în 2020, au murit unii aproape conștienți! Și nimeni nu a răspuns, aceeași „omerta” ne înconjoară!

În fiecare zi, Românie, au murit oameni într-un sistem sanitar bolnav, condus de politruci ce au distrus orice încredere a oamenilor în corpul medical!

În fiecare zi, Românie, îți mor în accidente de circulație oameni, nimeni nu ridică un deget, parcă se dorește acest lucru!

În fiecare zi, Românie, ești furată, oră de oră, secundă de secundă, de ne întrebăm de unde mai ai resurse, ți-au furat petrolul, aurul,argintul, ți-au închis minele, până și apa grea ți-au luat-o! Ți-au luat găinile cu gripa aviară,porcii cu pesta porcină, vacile cu nu știu ce boală, strugurii, cramele și până și piersicile de la Nazarcea(sic!)

Ți-au luat, Românie, învățământul, deființând examene, permițând tuturor neaveniților să facă parte din ceea ce odată se numeau intelectualii tâi, au făcut fabrici de diplome și s-au cocoțat în fruntea ta toți oamenii fără școală!

Ți-au distrus transporturile, pe apă,flota cu zeci de nave, ți-au distrus căile ferate, ți-au distrus capacitatea de a face drumuri și autostrăzi, ți-au distrus fabrici de tractoare, combine, locomotive și vagoane!

Ți-au distrus, Românie, cultura, poate cu ea trebuia să încep, muzee, case memoriale, clădiri reprezentative ți le-au pus la pământ, se prăbușesc aproape teatre, stau să cadă clădiri istorice!

Ți-au distrus, Românie, sportul, erai vestită în sporturi de echipă, dar și în cele individuale, ți-au luat bazele și le-au distrus!

Dar, peste toate, Românie, ți-au luat patru milione de români de-ai tăi sătui de sărăcie, minciună, corupție și manipulare, acum ei plâng de sărbători de dorul părinților, fraților, copiilor lăsați aici!

Cum îi mai suporți, tu, Românie, ți-au luat până și credința în Dumnezeu, îți învrăjbesc oameni împotriva preoților, oameni în uniforme împotriva clerului!

Dar, important Românie, e că nu mai e patriotism, generozitate, sacrificiu! Cine mai știe de martirii Brâncoveni, cine mai învață copiii despre Burebista, Decebal, Neagoe Basarab, Vlad Țepeș, Ștefan cel Mare, Mihai Viteazu, Vasile Lupu, Cantemir? Despre regii României ai mai auzit în ultimii ani, pe ultimul l-au batjocorit cât au putut, chiar l-au umilit trimițându-l de pe aeroport înapoi în exil! Dar de Eminescu, mai citesc românii, dragă Românie? Mai ai tu, Românie încredere în cei care jură pe Biblie și a doua zi ajung cu cătușele la mâini?

De unde mai ai, Românie atâta putere să rabzi, secătuită și umilită chiar de ai tăi, e drept de o mână din ei?

La mulți ani, Românie, patria mea, nu știu cum să te văd peste zece, douăzeci de ani, mă gândesc la generația copilului meu, poate aceasta să îți redea demnitatea și mândria!

La mulți ani, Românie! Ai rezistat tu la trei imperii, țarist, turcesc și austro-ungar, ți-au sfârtecat trupul, dar ai avut puterea mereu și mereu să renaști, ai avut conducători patrioți, armată care a știut să lupte până la sacrificiu! Peste toate, ai avut credință, Dumnezeu te-a întărit și ai în viat întocmai ca Fiul Lui! Te poate îngenunchea pe tine, definitiv, o mână de oameni ce jură strâmb de treizeci de ani?

Marțea trecută, dar fix marțea trecută am găsit un SMS de la domnia sa. L-am sunat, mi-a răspuns o voce jovială care mi-a povestit că s-a externat din spital după o urgență cardiologică, fusese o perioadă semnificativă internat și că acum e foarte bine, dacă pot sa îl îndrum spre un coleg din București, mare maestru în arta de a face inimi noi.

Miercuri mi-a trimis CD-ul, am reușit să îl trimit și sa îl și vadă specialistul, joi am obținut programarea pentru marți 12.05.2020. Se anunța o intervenție laborioasă în doua etape, o încercare de a îmbunătăți o inimă ce mai trecuse în trecut o probă de foc! Sâmbătă a simțit nevoia să mai vorbim, să ne vedem înainte de a pleca. „Mă simt excelent, parcă nu am nimic, vreau să te văd, am nevoie să vorbim, știu ca e din scurt, sunt marți programat”.

I-am rezervat luni la 14.00, adică azi, cât timp voia, un coleg, un medic ce îmi tratase mama, un medic  pe care îl mai consultasem cu ani în urmă, ce apoi îmi încredințase spre consult și alți  membri ai familiei, un Domn al cărei fiică mi-a fost studentă, una din cele mai bune din activitatea mea didactică.

Îi pusesem de o parte o îmbrățișare și multe încurajări, speranțe și îl așteptam cu ecograful pornit.Scriam și semnam niște hârtii și mă găndeam la dânsul. Sentimentul că ai pe pat un coleg medic e unul care te face să vezi altfel viața, l-am trăit și îl percep mereu altfel. La ora 13.30 se aprinde ecranul telefonului ce era pe silențios, un număr necunoscut… Am răspuns. M-a anunțat ca omul care se credea de neinvins și pe care îl așteptăm, nu va mai veni!

Așa e viața noastră a tuturor, o adiere, o tresărire de-o clipă a anilor ce au fost și care nu știi dacă vor veni!
Acest crâmpei de viață mă va urmări mereu. Și iată, se demonstrează încă și încă odată că merită să te bucuri de viață la maxim, clipă de clipă, pentru că moartea poate veni oricând!

Rămas bun domnule doctor, drum lin, aveți grijă acolo sus de vertijurile îngerilor, de ciocanul, nicovala și scarița din urechile celor ce păzesc poarta Raiului, bateți acolo tare și veți vedea că nervii acustico-vestibulari sunt întregi!

Dumnezeu să îl odihnească și să îl aibe în pază!

” Nu am moarte, cu tine nimic,
Eu nici măcar nu te urăsc
Cum te blestema unii, vreau să zic,
La fel cum lumina pârăsc.

Dar ce-ai face tu şi cum ai trăi
De-ai avea mamă şi-ar muri,
Ce-ai face tu şi cum ar fi
De-ai avea copii şi-ar muri?!

Nu am, moarte, cu tine nimic,
Eu nici măcar nu te urăsc.
Vei fi mare tu, eu voi fi mic,
Dar numai din propria-mi viaţă trăiesc.

Nu frica, nu teamă,
Milă de tine mi-i,
Că n-ai avut niciodată mamă,
Că n-ai avut niciodată copii”.

Răpus de un virus mic, un OM mare a trecut în neființă, intubat, izolat, fără a putea fi mângâiat și alinat de soție sau copil. Devine astfel pentru marea majoritate a oamenilor un număr, o comunicare, câteva rânduri dintr-un destin asumat să facă bine oamenilor.

Medic internist cu vastă experiență, a muncit și suferit într-un sistem pe care l-a slujit cu credință până în ultima clipă.

A fost un om blând, modest, un doctor de echipă, gata oricând să ajute și care și-a trăit destinul în epoci diferite, luând ca punct de reper anul 1989.

Înaite de a-i judeca deciziile, pentru că sunt convins că vulturii stau la pândă, luați aminte pilda celui Înviat a treia zi după scripturi, zi în care a plecat și doctorul Valeriu Neagoe:
„Cine dintre voi este fără păcat să arunce cel dintâi cu piatra”.

Dumnezeu sa îl ierte și să îl odihnească!

1. Cum să avem încredere când atâția ani ați promis spitale regionale, ba chiar unul metropolitan, investiții majore și nici măcar pe cele vechi nu le-ați văruit? Prin manipulare, camere de luat vederi în ochi ați întors o societate întreagă împotriva noastră, din șpăgari, nenorociți, criminali, proști nu ne-ați scos-pentru 5% cozi de topor un întreg sistem era stigmatizat. Acum, când avioanele nu mai zboară în țări străine, brusc ați întors foaia…

2. Să ne amintim de Colectiv, când pacienții „sunt tratați ca în Germania, avem de toate”, iar ei, săracii erau infectați cu toți germenii de spital posibili, toți apoi ridicând din umeri?

3. Să ne amintim recent, cum cu boala la ușă va jucați de-a guvernele, de-a alegerile anticipate, „vreau guvernul meu”? Care a fost” beneficiul” cheltuirii a 50 de milioane de euro pentru cele două referendumuri pentru familie și pentru justiție? De ce nu ați pus un ban de-o parte, de ce nu ați prevăzut ca numeroasele agenții de exemplu vor deveni pietre de moară pentru un buget care trăiește din împrumuturi. Apropo, veți găsi bani ieftini?Veți putea plăti integral salariile? Așa a spus ministrul care a scris demisia pe Facebook, fără sa dea ochii cu o cameră de luat vederi, dar cine îl crede?

4. De ce ați permis și întreținut războiul stat-privat inclusiv în medicină? „Vin privații să facă Urgență, să pună stenturi, să pună chimioterapie, ne fură banii”, așa urlau unii din toți rărunchii… Banii asiguraților, ai oamenilor tratați în condițiile pe care le știți. Să avem încredere??Pacienții oncologici sunt dați afară din spitale să facă loc bolnavilor cu coronavirus, nu era bine să fie o alternativă? O știre cât o catastrofă cardiologică a cutremurat lumea medicala: Se închide Institutul din Târgu Mureș, singurul care face transplant cardiac, operații la copii pe cord, centru de excelență în cardiologie. De ce? Ați gândit ce înseamnă distrugerea lui? Profesorul Suciu era consternat în fața camerelor de luat vederi, dar… Ați închis ochii la distrugerea institutului care prepara vaccinuri…

5. Acum la Constanța vor ateriza avioane cu 1500 de compatrioți, e normal să repatriem proprii cetățeni, dar cine face triaj, unde, cum testezi suspecții, unde internezi pacienții posibil de internat, cum asiguri securitatea lor și a celorlalți locuitori? Ieri și alaltăieri se asfalta curtea spitalului de Infecțioase, acum, de rușine probabil.Medicii sunt epuizați deja, sunt puțini, fără radiologie, laborator non-stop, fără alte specialități, fără teste, fără computer tomograf, fără linie de gardă pe terapie intensivă. Sau nici asta nu știați? Cum să avem încredere?Când un medic rezident din spitalul județean a avut curajul să arate debandada după cazul pozitiv, a fost probabil chemat puțin și invitat la omerta.

6. De o săptămână „eroii în halate albe” jigniți, umiliți, scuipați sunt brusc buni. Le cereți sacrificiu, eroism? Ce le oferiți? Aproape nimic:o să aducem măști, costume, o să avem de toate… O să… Ați sunat pe la medicii de familie din oraș, dar la cei din comune și sate? Oamenii de afaceri, instituții private, au început sa doneze bani mulți, voluntari vin în sprijinul pacienților și ai sistemului. Nu am auzit o donație din partea politicienilor, a firmelor patronate! Vreți solidaritate? De unde credibilitate?

7. Scoateți în ceasul al doisprezecelea jandarmii pe stradă, izolați oamenii, supravegheați pe cei întorși, construiți după modelul Bucureștiului un spital militar, se poate chiar în curtea abandonată a spitalului de Infecțioase. Dacă nu se poate, chemați soldații americani din bază, au mai făcut curat și au zugrăvit prin Dobrogea, nu le-au căzut gradele!Și vom veni cu toții voluntari. Cu ei, cu armata, cu alții! Dar nu cu voi!

8. Ca idee, pentru noi, cetățenii, aveți curaj să ne spuneți dacă ați primit informații de la serviciile de informații externe și interne despre posibilitatea existentei pericolului pandemiei? Cu siguranță că da! Dar erați ocupați cu jocurile politice murdare. Și plicurile sigilate cu munca lor au rămas în fișete. Sau poate au ajuns bărcuțe și avioane de hârtie. Nu-i nimic, suntem cu toții prizonieri. Scapă cine poate!

Dumnezeu să binecuvinteze România!

Am plecat la Cluj împreună cu prieteni de-o viață să vedem „miracolul” din Ardeal, să înțeleg de ce merg investitorii acolo, de ce artiștii mari vin sa concerteze, de ce multe evenimente culturale, sociale își au la Cluj desfășurarea.

În primul rând, după aterizare, poți comanda un Uber; a venit în cinci minute un domn cu care am discutat ce s-a făcut la Cluj, cum e privit primarul. Am rămas surprins de laudele aduse, subliniind câte parcuri a făcut, cum a introdus transportul copiilor dimineața, cum a reușit să mențină curățenia în oraș, cum a dezvoltat transportul public, ideea de metrou, dorința de a construi un alt aeroport. Alt aeroport? Și gândul mi-a zburat la aeroportul Kogalniceanu, care are doua zboruri în prezent, spre Londra și Istanbul. În ziua sosirii noastre erau patru curse doar din București!!!

Ce m-a surprins la Cluj? În primul rând, senzația de Occident, curățenia străzilor, trotuarelor, numeroase parcuri, statui îngrijite, clădiri renovate, lume zâmbitoare, mulți tineri, foarte mulți străini și peste toate, în Cluj nimeni nu se ceartă, mașinile nu claxonează isteric, nu am văzut semne obscene, înjurături, sau semne cu farurile dacă ai greșit ceva în trafic. Nu am văzut celebrele pubele de gunoi… A, era sa uit, nu am văzut farmacii pe metru pătrat una lângă alta, case de pariuri și spălătorii auto în locuri unde nu îți dădea prin gând, stații Peco pe unde le-a trecut unora sau altora prin cap.

Am văzut grija pentru spații verzi, parcuri supravegheate video, oameni veseli și care nu stăteau cu ochii în telefoane, surprinzător de puțini fumători și absolut normal, zone exclusiv pietonale! Târgul de Crăciun a fost o altă surpriză, amplasat cu inteligență într-o piață cu acces spre străzi unde se putea parca, toate parcările sunt contracost, atât de pe telefon, dar am văzut și parcometre. Numeroase căsuțe aranjate, stâlpi și pomi ornați cu becuri led, mirosuri de îți tăiau respirația de la castane coapte, la plăcinte cu brânză, cu mărar, cu toate fructele posibile, prăjituri, cozonaci, clătite… Plus foarte multe căsuțe cu obiecte artizanale, altele cu haine de sezon pentru copii, în special.

De 1 decembrie mii de oameni au venit la ora 12.30 în Piața Avram Iancu sa asiste la manifestări, la această oră pentru că primarul era la biserică, pentru că în această zonă credința nu e un lucru de paradă, oficialitățile nu le-am văzut să aibe gărzi de corp, nu am auzit o înjurătură sau huiduieli. După terminarea evenimentului, foarte puține lucruri de strâns în urma oamenilor, marea lor majoritate mergând la plimbare, sau în restaurante cu adevărat semănând cu cele occidentale.

Sigur, au și ei o grămadă de alte probleme de rezolvat, dar făcând o comparație cu Constanța, un oraș binecuvântat de mare, cu o vechime mult mai mare, cu clădiri paraginite ce ar putea fi renovate, cu străzi adevărate focare de infecție ce ar putea fi scoase la lumină, cu traficul infernal, cu… toate neajunsurile noastre! Speranța moare ultima, mai are timpul însă răbdare?

Ha(Barna)aveam că după două zile de la un moment în care sute de mii de oameni au acordat un vot stând unii în ploaie, alergând între orașe, îndurând umilințe și așteptând de la urne o schimbare de atitudine,

Ha(Barna)aveam că în loc să negociați un post de al doilea om în stat ați preferat un loc mai cald fără vizibilitate,

Ha(Barna)aveam că lipsa de experiență politică e atât de mare și vizibilă de la înălțimea procentelor obținute ca vot negativ împotriva celorlalți și pe care procente nici nu le visați,

Ha(Barna)avea prietenul meu de o viață, șef mecanic pe o navă în China care a închiriat o mașină și a mers 6 ore sa voteze la Consulatul României din Shanghai,

Ha(Barna)aveți ce rapidă va fi căderea, pentru că e ușor să ajungi în vârf, dar e foarte greu sa te menții acolo,

Ha(Barna)veți că expresia „Aiasta nu se poate” vi se potrivește de minune, iar prezența d-v în studioul acelei instituții care a împroșcat cu noroi intelectuali, actori, profesori, președinți…a produs o greață profundă care nu trece cu nici un antivomitiv!

Toți sunteți la fel! Noapte bună România, oriunde te-ai afla!

Într-o Românie divizată, numai orbii nu observa evidenta trasare a graniței, noua delimitare situată la arcul carpatic fiind pe zi ce trece mai vizibilă și mai adâncă. Reuniunea recentă de la Sibiu, aspectul orașului, aprecierile oamenilor la adresa deschiderii spre dialog a înalților oficiali europeni, aprecierea nedisimulata a acestora pentru acea zona a țării, fac iată posibile aceste gânduri. Până și premierul Ungariei, altminteri foarte reticent la dialog cu oficialii de la București, era mai vesel și deschis inclusiv spre discuții chiar și fugitive cu presa, poate mersul pe covorul roșu deschizând oarecare gânduri…

Numai cei ce refuză să vadă nu observă aerul occidental din orașele de peste Carpați, investițiile masive private în producție, deschiderea de platforme industriale, fabrici de componente auto, dezvoltarea foarte mare a turismului, amploarea renovării orașelor – să spunem doar ca moștenitorul coroanei engleze a cumpărat proprietăți acolo, nu în altă parte. Când treci Carpații parcă nici nu mai e atâta ură, atâta dezbinare.

Festivaluri culturale , meciurile echipelor de tenis- sport nobil, expoziții, orașe smart, autobuze electrice, universități cu rezultate bune, au trasat fără doar și poate o linie mai mult decât imaginară în pământul bogat al acestei țări. Gala premiilor UNITER a avut loc aseară tot într-un oraș de frunte de peste Carpați. Nici asociația primarilor din zona de vest a țării, sătui până peste cap să aștepte de la București proiecte și finanțare, nu a făcut să tresare un vânt de schimbare pe la capitală.

Priviți o hartă din 1940, anul pierderii Ardealului, e drept atunci fără Brașov și Sibiu. Și încercați să vedeți realitatea de azi. E din ce în ce mai clar ca granița Europei de vest se oprește la arcul Carpaților. De acolo, doar vântul și gândul vor trece spre noi!Așa cum Europa are două zone, tot așa se vede și România, împărțită. De data aceasta nu de un diktat, ci chiar de noi!

„Vezi că mâine sunt 5 internări. Se externeaza cele doua doamne și cei trei domni, știi de toți. Vorbește cu asistenta șefa sa ii treacă peste 6 luni la reevaluare. Pe domnul acela cu dureri cam atipice sa îl programezi la un CT abdominal cu contrast, iar pe femeia de m-a rugat colega de la chirurgie am vorbit la Neurologie, du-te cu el sa îl vadă la ora 11.00.Să faci foile celor ce se internează, sigur o sa facă vizita mare. Sa le ia analize la toți, EKG, radiografie pulmonară, vezi care au nevoie de ecografii vorbește tu, ce ți se pare ca nu e în regula discutăm punctual. Și unul e cu tulburări de tranzit, e programat la colonoscopie. S-a pregătit acasă. Ia și studenții mei azi, pe cei de dimineață. Ai făcut externarile de ieri, da? Faci foile cu ei. Trebuie la Comisia oncologică de prezentat cazul, știi de el. Ai văzut ca am avut dreptate cu bărbatul de 65 de ani… are insuficienta renala, trebuie vorbit sa vedem… Ești de garda de la 13.30?A, bine, în ATI am văzut bolnavul acela cu stare gravă, îi mai scrii o evoluție pe seara și mâine dimineață. Pentru mâine pleacă cei doi, le faci externarea și trebuie duse foile cu plata cu ora. Ia și cataloagele sa le avem ca mai e puțin și începe sesiunea. Ți-am lăsat bonurile de sânge și plasma parafate la cel cu hemoragie digestiva. Ce garda grea ai avut în urma cu doua zile! Muncești cam mult… asa se capătă experiența! Îți iau eu studenții de la 11.00, stai liniștit! Ai văzut pacienții deja, super,trecem impreuna sa îi văd și eu. Cum, s-a stricat colonoscopul? Mergi te rog și vezi, găsește o soluție, hai ca sun și eu, rezolv, te sun. Și la cardiologie cei doi, un RMN la cel icteric, am stabilit”.

Într-o asemenea desfășurare de evenimente este viata unui medic rezident.Poate și mai și… E de multe ori la ușile DSP, secretariat de facultate, șef de secție, contabilitate, resurse umane, cereri, semnături… Iar înăuntru nu intră decât după ce a așteptat… să se învețe cu greutățile!La ușile astea zici ca stai? Ai fost la București la Centrul de Perfecționare? Să vezi acolo, stai într-un semiîntuneric, ești pus într-o situație.. Are vestiar unde să se schimbe? Nu are. Își lasă în mașină hainele. Nu are mașină!? Nasol… Poate îl ia cineva cu el în vestiar. Trebuie sa își pună și pantalonii, a, gata, la toaletă, rezolvat. Cum care toaletă, a pacienților, că nu știe încă „mersul”, mai e până o să își facă o cheie de la toaleta celor „mari”. Acolo e și săpun lichid, hârtie igienică, chiar un umeraș, pentru că unde mama naibii pui hainele de care te dezbraci? Hai că te găzduiește gospodina la magazie, ești și tu atent acolo cu o cafea, ce tare ești…Rezidenții unde scriu foile la voi pe secție? Aaa, nu e un spațiu amenajat? Doar în saloane… Și externările, trei calculatoare… cum naiba să facă ? Trebuie să vadă la noapte, poate o fi liniște pe la 2,3, dacă s-o putea.

Dacă e inclus în linia de gardă mănâncă, dacă nu, când se duce cineva la chioșc, să îi cumpere două plăcinte și o cola. Ce e la masa de prânz? Aripioare vineții cu orez? Și diseară piure cu pulpe tot vineții? Să ia patru plăcinte!

Va urma

Plecarea într-o lume mai bună a doctorului Cristian Davidescu, oncolog și hematolog din Constanța, continuă șirul de pierderi din lumea medicală a orașului nostru, într – o societate împărțită între laudă și înjurătură la adresa celor ce îmbracă halatul alb în încercarea de a alina suferința.

Exponent al unei generații foarte valoroase din oraș, dr. Cristian Davidescu a fost unul din primii oncologi ai Constanței, ulterior alăturându-se domniei sale alți colegi dintr-o specialitate a căror pacienți suferă pentru fiecare zi smulsă bolii.

L-am cunoscut personal, treceam zilnic pe același hol de spital, am avut pacienți comuni, am discutat de multe ori despre medicină, viață și soartă.

Doctorul Cristian Davidescu a fost un om de echilibru, un om decent și care a iubit profesia de medic. Îndepărtat brutal din conducerea secției de Oncologie, a lucrat ulterior într-un spital privat din Constanța și apoi la Spitalul din Tulcea, de unde a și plecat dintre noi.

A fost un om bun, care a suferit enorm în plan personal, un om cu suflet ales, mai mereu vesel și un coleg cu standarde înalte, adulat și criticat ca orice om care trece prin viață!

Dumnezeu să îl odihnească și, pentru o clipă, cei ce l-ați cunoscut, rugați-vă pentru sufletul lui bun!

„Cu mâne zilele ți-adaogi/Cu ieri viata ta o scazi

Și ai cu toate astea-n față /De-a pururi ziua cea de azi”.

 

Infarctul masiv al unei persoane publice, prezentarea cazului în spital și chemarea de acasă a echipei de cardiologie interventională, adică a doctorilor capabili să deschidă vasul și să monteze un stent, toate acestea, într-un spital clinic universitar, a arătat a câta oară, subțirimea sistemului, lipsa personalului capabil să facă aceste proceduri. Vâlva creată în jurul cazului, a unei persoane publice, dă de gândit oamenilor obișnuiți care se întreabă pe bună dreptate ce ar fi făcut sistemul pentru oameni simpli, obișnuiți…

Oamenii care au nevoie de coronarografie, investigația cu valoare de aur pentru inima lor, aleargă besmetic între spitalele publice, sufocate și spitale private cu liste de programări- unde prețul investigației este cuprins între 1300 și 2000 RON, iar apoi urmează veșnic întrebarea:de unde să fac rost de bani de stenturi, 2000 de euro minim un stent, dacă trebuie să mă operez pe cord, de unde bani? Drama pacientului coronarian e teribilă, oameni care ar putea trăi poate ani mulți mor în anonimat, neputând fi evaluați și stentați.

Am avut de-a lungul timpului mulți oameni salvați, practic cu inimi noi cum îmi place să le spun, mă văd cu ei la controale și ne amintim de contextul fericit, de mesajele și telefoanele pentru Fundeni, Monza, Sanador, acolo ei primind o șansă la o nouă viață.

În 30 de ani de la schimbarea de regim poporul român, cetățenii ei, a primit milioane de promisiuni, fiecare om a trăit cu speranța că sistemul sanitar le va fi prieten și nu un pas spre… veșnică pomenire.

România a cheltuit 43 milioane de dolari pentru un referendum inutil!!! Un angiograf costa 350.000 de euro cred, dacă doctorii sunt motivați pot face pregătire pentru a se perfecționa în cardiologie interventionala și să fie în fiecare județ cel puțin două angiografe pentru a putea face avalanșei de bolnavi! Orgoliul inutil că vezi Doamne, cum să decontezi către privat aceleași cheltuieli ca la stat arată, a câta oară, micimea umană a celor ce conduc și incapacitatea de a înțelege că banul contribuabilului trebuie sa urmeze pacientul, în beneficiul lui pentru a trăi mai mult și că tu stat trebuie sa ai mecanisme de control pentru bani.

Sănătate tuturor, aveți grijă de inima voastră și nu uitați să puneți bănuți de – o parte! Tic, tac, ceasul inimii bate, coronarele se umplu sau nu cu sânge, placa de colesterol crește pe zi ce trece, cine știe cum se rupe… Aveți numere de telefon pentru servicii de cardiologie intervențională 24 din 24?

Am ajuns în Paphos la sugestia unui pacient, care mi-a lăudat locul pentru mare, soare, liniște si fructele de mare, pentru a cunoaște Ciprul. Îmi povestise despre stânca din care spune legenda ca Afrodita a apărut din spuma mării, dar și despre alte locuri ce merită a fi cunoscute. Am găsit un zbor direct la un preț ridicol de mic, cu cazarea a fost mai greu întrucât am refuzat din start să închiriez mașină- se circulă pe stânga, la fel ca în orice fostă colonie engleză, multe din locurile hoteluri erau rezervate.

Paphos ne-a întâmpinat cu o vreme foarte frumoasă, până la 30 de grade ziua, cu o mare de un albastru special, cu faleză foarte curată, cu obiective turistice interesante, cu restaurante cu preturi bune si muzică live seara, cu oameni foarte amabili si serioși.

Nu despre obiective turistice as dori să mai scriu câteva rânduri, doar să vă spun că nu mă așteptam să întâlnim atât de mulți români, dar și ruși, bulgari, atât în orașe, dar și în sate îndepărtate, nivelul exodului românilor fiind comparabil cu al popoarelor lovite de război. De la aeroport, la magazine, hoteluri, restaurante, până la… limba română era prezentă obișnuită. „Cu noi românii s-a deschis aeroportul în urmă cu 10 ani” ne-a spus o doamnă în aeroport, „Ne măncăm precum câinii, noi românii”, mi-a transmis un ospătar, întărind ideea că de multe ori există și invidie între cei stabiliți acolo. Dar, gânduri de revenire în țară nu prea am întâlnit. De la simplitatea înmatriculării unui autoturism, chiriile mai scăzute decât în țară, până la accesul la școli și spitale, toate sunt argumente în favoarea țării de adopție.

Rușii… altă populație ajunsă în număr foarte mare. Există în Cipru inscripții în limba rusă peste tot, vorbitori de rusă, firme, proprietari de clădiri. Am mai observat acest lucru în Spania și Franța, dar nu de amploarea aceasta. Inutil să mai spun ca în excursiile organizate ghizii erau ruși, iar colegii de drum în proporție de peste 80 la sută aparțineau națiunii vecine.

Ce înseamnă asta? Rusia tace si face, lasă la o parte încrâncenarea din politica europeană, investește masiv în zone turistice, aduce populație în alte meleaguri. Adică putem spune că va reface peste cateva zeci de ani influența masivă asupra Europei si a lumii.

În acest timp România pierde inteligență, oameni tineri, copii ce ar putea fi speranța acestei țări frumoase, doar prin oameni școliți putându-ne ridica din nou din mlaștină.

Are clasa politică interes să ajute la renașterea noastră? Răspunsul pare mai degrabă nu.

P. S Cine este Dobromir? Un ospătar bulgar venit la muncă și care avea în limbajul curent cuvinte românești.

IN MEMEORIAM DR. DANIEL GHERASIM

Cine nu îl știa în Fundeni pe dr. Daniel Gherasim? Aveai un pacient ce necesita test de efort, repede la parter la dr. Gherasim, voiai sa te consulți despre un pacient cu lipotimie sau sincopă, știai unde îl găsești, aveai dubii asupra unui test efectuat în altă parte trimiteai un semn și găseai o programare. Consultai un sportiv cu aritmie si doreai un second opinion cu un test de efort, scriai repede pe un colț de hârtie numele si unde să meargă. Cred că putea sa vorbească despre testarea la efort, despre recuperarea pacientului stentat sau operat pe cord zile întregi.

Format  în scara de valori și a tradițiilor Fundenilor, erudit, modest si foarte inteligent, dr. Daniel Gherasim a învățat generații de doctori cu ce se mănâncă un test de efort, EKG-uri interesante și cum să întelegi modificările la efort. A trăit pentru a crea medicină, lucru rar astăzi, a ars pentru a face bine oamenilor, pentru că aceasta e menirea celor aleși în aceasta meserie.

Am citit astăzi vestea tristă ca doctorul Daniel Gherasim a trecut în neființă, neputând duce la capăt testul cu suferința. A plecat tânăr, cu multe planuri și cursuri ce încă mai puteau fi realizate, a plecat un spirit tânăr și un om deosebit!

Dumnezeu să-l ierte si să îl așeze în lumea celor drepți si buni!

„Cu mane zilele-ti adaogi,
Cu ieri viata ta o scazi
Si ai cu toate astea-n fata
De-a pururi ziua cea de azi.”

 

E ora 3.30, puștiul de 11 ani ne-a asigurat că pe nu știu ce aplicație a comandat taxiul pentru aeroport, că a făcut toți pașii corect și că e imposibil sa nu vină. La 3.45 a primit mesaj că suntem așteptați. De la geam se vede Bastionul Pescarilor și turnul bisericii Matei Corvin, dar ei îi spun Matias. Stăm pe strada Janos Hunyadi, adică Iancu de Hunedoara, ca o ironie a sorții. Mă și gândeam cum alergam spre malul Dunării spre o stație de taxi… dacă aplicația dă greș.

Ne întâmpină un bunic se aproape 70 de ani, cu cămașă albă și cravată, vesel, că doar e 4 dimineața, mă întreabă la ce terminal mergem, îi spun, face chiar o glumă cu vorbe shakesperiene, apoi plecăm. Budapesta nu dormea nici la patru dimineața, Dunărea era liniștită, ultima trecere pe Podul cu Lanțuri, străbatem bulevarde, străzi, ajungem în aeroport. Aeroport mare, civilizat, foarte curat, multe locații deschise, demne de un loc occidental.

Ce am luat în creier din Budapesta? Multe, pe cele mai importante le-am descris în prima parte. O competiție a celor doua capitale trebuie să fi fost. De exemplu, bulevardul Andrasi e similar construit cu Kiseleff-ul nostru, dar cel maghiar e mult mai lung, în locul statuii Aviatorilor e un simbol similar, dar diferența dintre o capitală de imperiu și alta mereu negociată la roata istoriei e vizibilă, dincolo de orgoliul românesc legat de ocuparea capitalei ungare în 1919 de o armată română provocată atunci de o minte bolnavă. Gândul meu de dobrogean cu prieteni turci, tătari, aromâni, greci, îmi zboară la istoria zbuciumată a Ardealului atât de disputat si râvnit.

Atât timp cât cele două Corei se așază la masă probabil si la dorința Chinei de a slăbi influența americană în zonă, când politici adverse încearcă a găsi soluții, se pot identifica punți de legătură pentru a putea să beneficiem unii de la alții. Fără a uita trecutul!

Am abandonat de multă vreme scrisul, dezamăgirea vremurilor trăite și imposibilitatea de a schimba ceva, punându-și amprenta pe această decizie. Dar gata, de acum ne vom regăsi și vă voi transmite gânduri, cazuri interesante trăite, impresii din călătorii. Inițial am dorit sa pun un titlu mai dur, amintindu-mi de celebrele cuvinte:”Ciocul mic, acum noi suntem la putere!” și să îl modific în” Ciocul mic, acum hai la muncă, indiferent de cine este la putere! „.

Pașii m-au purtat în aceste zile într-un oraș aflat la o oră și un pic de zbor cu avionul, un oraș care m-a cucerit prin curățenie, civilizație, bun simț, respect pentru oameni, grija pentru trecut, evidențierea celor ce au reprezentat ceva în istoria țării.

Despre Budapesta este vorba. Nu sunt decât de o zi aici, dar pur și simplu sunt uimit. Nici nu știu ce sa subliniez mai întâi: curățenia, mașinuțe care spală strazile-in Piața Ovidiu nu am văzut niciodată așa ceva, taximetriști la cravată, parcuri îngrijite, autobuze hibrid, tramvaie noi, dar peste toate, clădirile renovate respectând aspectul vremurilor de când s-a pus prima piatra de temelie. Am văzut calitatea pavajului folosit, am observat conservarea stricta a zidurilor vechii cetăți, bariere de acces în zona protejată, am văzut cum se îngrijesc pomii și florile, cum trotuarele sunt netede ca în palmă și poți plimba copiii în cărucioare. Nu am văzut mașini parcate pe trotuar, abandonate, scormonitori în gunoaie, câini pe străzi sau cerșetori. Am rămas uimit de cum arată podurile ce traversează cele doua maluri ale Dunării, de aceea mi-au venit imaginile podurilor Constanței sau Bucureștiului, despre Dâmbovița ce traversează capitala României, sau despre frumusețea neexploatata a Canalului Dunăre-Marea Neagră.

Centrul vechi al Constanței este asemenea unui om biciuit, plin de răni, cu rare suprafețe de piele cicatrizata. Avem clădiri atât de frumoase, pline de istorie, rămase în paragină, toată lumea ridicând din umeri. Chiar nu se poate face nimic, pana la urma urmei un referendum local prin care sa se achiziționeze aceste clădiri de pe piața, sa fie renovate și apoi administrate fie public, fie privat, ar putea fi o soluție.

Am văzut un transport public civilizat, ma gândesc la distrugerea șinelor de tramvai, abandonarea tramvaielor, care acum, când numărul de mașini creste zilnic, ar fi putut fi o alternativă bună dacă ar fi fost înlocuite vagoanele și reparate șinele. Tot așteptăm noile autobuze, în speranța că vom putea călători civilizat și să lăsăm mașinile acasă.

Aproape treizeci de ani trecuți de la Revoluție, fără a se observa lucruri bune, ba mai mult, dezbinarea, invrajbirea unora împotriva altora, războiul româno-român, așa cum spunea Octavian Paler, a ajuns sa ne domine viața! Degeaba e ceasul cu oră înaintea lor, ei sunt cu treizeci de ani înaintea noastră!

Am obosit, opriți planeta, vreau sa cobor!

In practica de zi cu zi a multor specialitati – medicina de familie, medicina interna, cardiologie, nefrologie, intalnim deseori pacienti cu trei, patru medicamente folosite in tratamentul hipertensiunii arteriale si la care aceste valori se mentin in continuare deasupra valorilor tinta, in acest caz putandu-se vorbi de hipertensiune rezistenta la tratament.

In judecata clinica a unui astfel de pacient trebuie facute cateva precizari importante.

Prima intrebare pe care ar trebui sa ne-o adresam este aceea daca tensiunea arteriala este corect masurata, manseta aparatului atent pozitionata si cu pacientul in pozitie sezanda, relaxat si la distanta de un efort fizic – nu vom determina tensiunea arteriala dupa ce un om a urcat patru etaje – in mod normal valoarea tensiunii arteriale creste la efort si scade la repaus, sau in conditii de incordare psihica si stres, in aceasta situatie cresterea tensiunii este determinata de secretia de hormoni de stres in exces pentru scurta durata.

A doua consideratie – respecta pacientul schema terapeutica asa cum am recomandat si, mai ales, explicat si scris intr-un act medical? De multe ori, din graba, pacientii nu primesc suficiente explicatii asupra dozelor, momentelor din zi cand sa se administreze medicatia.

A treia consideratie – respecta pacientul indicatia de a reduce consumul de sare din alimentatie? Nu este recomandata restrictia totala de sare, nici nu este posibil asa ceva, ar fi un adevarat chin o dieta strict desodata. Pacientii vor trebui indrumati sa scoata din alimentatie branza telemea, produsele conservate, muraturile, varza murata si alte alimente la care sarea se foloseste pentru preparare.

A patra problema – consuma cumva pacientul in mod obisnuit antiinflamatorii nesteroidiene sau steroidiene – Indometacin, Diclofenac, Ketonal, Ketoprofen, Prednison? Toate aceste medicamente cresc valorile tensiunii arteriale ca efect advers. De asemenea, anticonceptionalele pot avea ca efect cresteri ale valorilor tensiunii arteriale, folosirea unor suplimente alimentare a caror compozitie este insuficient cunoscuta poate explica uneori valorile greu de controlat.

O entitate speciala o reprezinta apneea in somn, cu alte cuvinte oprirea respiratiei in timpul somnului, intalnita la pacientii obezi, aceasta fiind o alta cauza a cresterii valorilor tensiunii arteriale.

Tot in cadrul valorilor crescute ale tensiunii arteriale trebuiesc eliminate cauze de hipertensiune secundara, stiut fiind ca exista o seama intreaga de boli ce determina cresteri ale tensiunii arteriale – Stenoza de artera renala, uni- sau bilaterala, Hiperaldosteronisul primar, tumori ale glandelor suprarenale, hipertiroidia, Coarctatia de aorta – adica ingustarea unei portiuni din aorta toracica la jonctiunea cu artera subclavie.

Dar, dincolo de aspectul sa zicem teoretic, vine aspectul practic, cum procedam?

Un palier foarte important este componenta “fara pastile” din tratament, as pune aici increderea pacientului in doctor, explicarea pe larg a riscurilor netratarii hipertensiunii arteriale, renuntarea la fumat, scaderea in greutate prin reducerea painii, dulciurilor, grasimilor, cresterea activitatii fizice, monitorizarea proprie sau prin Holter si dialogul cu medicul.

Importante sunt si efectele adverse ale medicatiei, acestea de multe ori ducand la abandonarea tratamentului si cresterea riscului de accident vascular, infarct, tulburari de ritm.

Obligatoriu din schema de tratament va trebui sa fie prescris un diuretic, celelalte medicamente vor trebui folosite la dozele maxim admise si, foarte important, pentru cresterea compliantei la tratament, utilizarea combinatiilor fixe de doua, trei medicamente, pot duce la controlul optim al valorilor tensionale, la cresterea sperantei de viata si evitarea spitalizarilor.

In partea a doua a materialului voi trece in revista analizele de sange si investigatiile ce trebuiesc efectuate la pacientul cu hipertesiune greu controlata.

Bun venit ! Probabil vedeți doar la știri ce se mai întamplă prin scolile din tara. Presa arata partea rea a scolilor : Nu poate nimeni sa spuna ca nu exista lucruri rele , bineinteles. Dar scoala are si parti frumoase. O scoala buna poate sa existe doar daca sunt profesori buni si dedicati materiei , care sa faca copiii interesati de ea . Am intalnit unii profesori care faceau opusul. Lipseau de la ore , se uitau pe telefon in timpul orei , si multe altele. Am dat si peste profesori minunati , care aduceau materiale , erau interesati de ora si de lectie. Dupa parerea mea, profesorii isi pierd interesul pentru o anumita clasa in momentul in care copiii din colectiv nu ii respecta, nu sunt atenti , nu isi fac temele.

Nu am cum sa uit de doamna mea invatatoare , cu care petrec ultimele saptamani din ciclul primar. E o doamna minunata , exceleaza la caracterul pe care il are , la cat de calma e si la cat de bine reuseste sa isi gestioneze emotiile in situatii in care alte persoane ar avea alt comportament.

Intr-o scoala,mai e nevoie si de dotari. Dar trebuie sa se stie ce punem pe ordinea de zi . Nu putem sa investim in scari noi cand tavanul se darama , nu ar fi corect .Trebuie sa stim ce suporta amanare . Da , e o diferenta mare , stiu .Sunt multe lucruri frumoase la scoala. Aud si eu in fiecare zi copii care spun ca nu le place scoala , ca e un cosmar , nu e frumos . Ii intreb uneori de ce spun asta , ce nu le place . Nu au un motiv , pur si simplu nu le place ceva. De acum exista niste ore in orarul nostru de-a dreptul plictisitoare . Nu dau exemple deoarece la fiecare copil lista e diferita . Am ajuns la concluzia ca o materie e plictisitoare daca nu o intelegi, daca profesorul nu vine la ore , sau daca nu iti place . Cred sincer ca un director ar trebui sa ceara si  parerea elevilor ,  deorece ei invata acolo. Sa ii intrebe despre ce ar putea sa imbunatateasca in limita unui buget.

Te motiveaza si colegii. Luam urmatorul scenariu: Ai luat un punctaj de 80 de puncte la concurs, colegul tau a luat 95 de puncte . El , vazand asta, se bucura pentru reusita lui, dar ar fi bine sa te ajute si pe tine in intelegerea problemelor la care nu ai gasit solutia potrivita . Un coleg adevarat te-ar ajuta sa INTELEGI , nu ti-ar SPUNE raspunsul corect , iar tu ai copia de la el.

O etapă din viața mea se încheie , de la toamna începe alta !

Autorul : Stoian Cristian

Rețele mele de socializare 😀

facebook.com/stoiancristian07

instagram.com/cristianioanstoian

 

În vremea copilăriei mele sursele de informații erau foarte puține, partidul și conducătorul mult iubit ocupau întreaga presă.Tatăl meu iubeste  foarte mult istoria, așa încât de mic am trăit cu revista Magazin Istoric. Am avut apoi în școala generală un profesor dedicat, la liceu o profesoară ce ne vorbea despre pagini adevărate, necenzurate, din istoria poporului nostru greu încercat. La dumneaei am auzit despre regele Carol al II-lea. Anii au trecut și iată-mă împreună cu familia la Estoril, acolo unde și-a trăit ultimii ani din viață și unde a și murit în urma unui infarct miocardic acut, după unele surse ar fi suferit și de cancer gastric.

Am găsit relativ ușor casa în care a locuit, am fost chiar emoționat atunci când am descoperit-o. Aici a locuit împreună cu Elena Lupescu, singura femeie care l-a acceptat și l-a urmat în tot. Toată viața lui, Carol al II-lea a căutat dragostea…în fapt toate reacțiile lui sunt consecința frustrărilor din copilărie, a alergat toată viata lui după iubire. Copilaria viitorului rege a fost influențata foarte mult de dorința bunicului sau, Carol I, de a- l educa în spirit nemțesc, chiar indepartandu-l de mama sa, regina Maria, frustrandu-l de dragostea de mama. Al doilea aspect al psihologiei viitorului rege a fost legat de personalitatea foarte puternica a mamei, regina Maria, nepoata reginei Angliei dorind sa creeze alianțe puternice în întreaga Europa, fiind profund atașată de tara căreia i-a devenit regina. Regina mama a fost un adevărat lider politic, beneficiind și de personalitatea mai slaba a regelui Ferdinand, nemaivorbind de faptul ca acesta a suferit la un moment dat de tifos, starea lui de sănătate fiind influențata de acest episod de boala.

În evoluția unui copil spre adolescenta, nemaivorbind și de un „os domnesc” asa cum era tânărul Carol, îndepărtarea de mama, intrigile țesute în jurul aventurilor amoroase ale reginei, inclusiv posibilitatea ca unii din frați sa fie rodul unor relații extraconjugale, au sădit în psihicul sau dificultatea de a avea relații de prietenie, neîncrederea în oameni, ulterior existenta camarilei, și, pe deasupra, instabilitate emoțională manifestata în relațiile cu soția, cu regina mama, necesitatea existentei plenare în viata sa a Elenei Lupescu, femeia care i-a influentat numeroase hotărâri atât personale, dar, mult mai importante, ale tarii.

Exilul determinat de pierderea practic fără lupta a Transilvaniei, Basarabiei și Bucovinei, modul cum a părăsit tara, dar și prăbușirea relațiilor cu propriul fiu, regele Mihai- istoria practic repetandu-se în aceeași maniera cu propria sa viata, imposibilitatea de a reveni în tara, fuga continua pana a se stabili la Estoril, stresul, fumatul, i-au grăbit sfârșitul la o vârstă tânără. 

Am simțit nevoia sa vad aceasta casa într-un oraș aflat la mii de kilometri distanta fata de tara, sa va reamintesc destinul unui rege care și-a iubit tara, care a făcut greșeli, asa cum facem cu toții, sa va aduc aminte în câteva cuvinte crâmpeie  ce i-au marcat profund existenta și, de aici, sa încercăm cu toții sa fim exemple pozitive pentru copiii noștri, sa le insuflam de mici dragostea pentru familie, respectul pentru cel cu care exista un legământ în fata lui Dumnezeu, dar totodată sa evitam sa ii hiperprotejam, numai asa reușind sa creștem viitori adulți responsabili, sa ii îndreptăm spre istorie, pentru ca aceasta este „cea dintâi carte a unei nații”. 
Pagina de facebook: http://bit.ly/2pmzxPi

email:florians73@yahoo.com

Programul il puteti gasi pe:http://bit.ly/2oAXfuf

 

Un spital de psihiatrie, un ospiciu, e un loc în care sunt îngrijiți pacienți cu suferințe psihice, manifestate prin tristețe, însingurare, neglijența propriei persoane, atacuri de panică, anxietate, până la automutilări,tentative suicidare, agresivitate, halucinații-adică perceperea ireală a unor lucruri, schizofrenii și grandomanii-adică persoane care se cred un fel de zei- așa e realitatea unuia din cele mai frumoase orașe din România!

Simt nevoia după ce consult mulți oameni cu boli incurabile să cobor în portul Tomis, să privesc marea, să mă uit la copii, la pescăruși, să iau puțin din forța mării și să merg mai departe. Ieri, pe ploaie,o mașină a firmei de salubrizare peria strada  din dreptul cazinoului…Coborând spre port, am văzut soseaua practic ocupată de apă. Am trecut cu prudență  pe sensul opus de mers și am întrebat apoi administratorul restaurantului unde obișnuiesc sa contemplu frumusețea mării, dacă au anunțat autoritățile si mi-a răspuns că desigur, dar nu există nici o soluție, pentru ca șoseaua nu are …canalizare, nu s-a construit,că au cumpărat o pompă cu care vor evacua apa, că în iarnă au deszăpezit prin forțe proprii!

Am citit un articol recent în care se scrie negru pe alb ca aproape  douazeci si cinci de milioane de euro- 25.000.000- e bugetul anului 2017  pentru asistați social în oraș!Un centru de diagnostic al bolilor cardiace cu angiograf, ecografe, holtere, ce mai e necesar, nu costă mai mult de două, la fel un altul pentru boli digestive, renale, oncologice, pediatrice…Vedem cu toții că din ce în ce mai mulți oameni mor de tineri, nediagnosticați la timp și cu toate astea nu există nici un proiect în acest sens. La inaugurări și panglici tăiate e înghesuiala de pe lume, în campanii electorale la fel, promisiuni deșarte.

Mă întreb dacă o mai fi un oraș reședință de județ în care sa iți rupi mașina in diferențele de nivel create între capacele de canalizare și stradă, dacă cei ce conduc instituții implicate în această problemă văd acest lucru și simt ceva pentru acest oraș.     S-au întâmplat atâtea incidente cu celebrele microbuze în care oamenii pur și simplu abia respiră de înghesuiți ce sunt, șoferii numără in continuare bani fără să fie atenți la drum, curg tablele de pe unele dintre mașini, a luat foc una de curând…Supravegherea video a străzilor e un vis, copiii nu pot fi trimiși neînsoțiți la școală pentru că trecerile de pietoni sunt nesigure- de ce nu se montează mini semafoare nimeni nu înțelege!                 Schilodirea parcurilor, câinii maidanezi, lipsa locurilor de parcare, a trotuarelor, noroaiele din cartierele Constanței în care cetațeni plătitori de taxe au construit case,  indiferența oamenilor,toate acestea fac din acest oraș ,pe zi ce trece, unul și mai trist și lipsit de perspective! Iar ouăle din intersecții mi-au adus nostalgia Sibiului, Brașovului,Clujului, Iașiului…

Opriți planeta,vreau să cobor!

 

De ce acest titlu?În Vinerea Mare un prieten de familie pe care l-am diagnosticat cu o boală incurabilă a părăsit această lume dupa trei luni de suferință cruntă vegheat de un băiat secătuit de lacrimi.Prietenul meu a trăit drama vieții lui.Era un om fericit, împlinit, muta munții din loc, până în urmă cu cincisprezece ani când , într-o dimineață teribilă a adormit la volan și a intrat cu mașina într-un copac, soția decedând pe loc. Acum si-a găsit locul in cer lânga ea.

Viața și moartea…esența omului!Pe un pat de spital din București am un pacient de 47 de ani  cu o poveste impresionantă.Plecat la un spital din străinătate să iși caute …o boală a coloanei cervicale,a dus pe picioare un infarct cât …Casa Poporului,a ajuns la spitalul nostru pentru o puncție medulară-la indicația străinătății, si…de aici Golgota lui-evaluare completă,trimis de urgență la un spital privat partener din București,tentativă de stentare,tratament medical si în Săptamâna Mare operat, inimă tăiată, peticită, a mai trecut un prag. E un om puternic, va trece și peste asta.

Am îngrijit tot în Săptămâna Mare un om fabulos, o personalitate marcantă a lumii medicale din Constanța, un om cu o putere de muncă fantastică, un deschizător de drumuri în domeniul pe care l-a stăpânit la propriu și la figurat. Până și marile personalități in fața bolii devin oameni obișnuiți, și Zeii lăcrimează! Sunt profund legat de Domnia Sa, cu șapte luni în urmă diagnosticându-i o altă patologie, dar am fost impresionat de modestia, simplitatea și acceptarea planului de investigații și tratament.

Am aflat astăzi povestea teribilă a unei femei care abia adusese pe lume un copil și ,după câteva zile, a murit suferind un infarct, soțul primind vestea în timp ce  doar ce părăsise țara.

In seara aceasta o femeie tânără, fire  foarte puternică,apropiată a familiei,a ajuns cu un elicopter în București și are o inimă nouă!

Învierea lui Hristos nu e numai un motiv de petrecere cu mâncare, băutură și distracție,cel mai mare eveniment al creștinătății ar trebui să ne facă mai toleranți, mai buni la suflet, darnici cu cei săraci si chinuiți de soartă,respectuoși cu părinții și cu cei de la care am învățat câte ceva.Și să ne iubim țara, să construim o societate mai bună pentru noi și copiii noștri!

HRISTOS A ÎNVIAT!PAȘTE FERICIT!

 

Bun regasit!

Cand ati fost ultima data intr-0 cladire a Postei Romane?Am avut o problema,a trebuit sa ridic un act de la o cladire situata langa autogara din oras.Mi-a trebuit o ora sa imi revin!In anul 2017, cand totul se poate face electronic,intr-0 camaruta insalubra,de aproximativ 4 metri patrati,cu fisete ocupand aproape toata camera,rece la propriu,luptandu-se cu dosare groase, cu o mica,foarte mica sala de asteptate,murdara,cu niste tevi de polipropilena strambe,mizerie pe jos,esti intampinat sa iti ridici un plic.Daca priveai in camera alaturata,cu gratii de culoare gri,aveai impresia ca iese anul 1989 la suprafata…A nul in care ne puneam cu totii speranta de a trai mai bine,copii de atunci ,adultii de azi ,sa fim impliniti si multumiti,sa uitam de alimentele de pe cartele,de economia de curent,de frigul din case,de teama de a vorbi la telefon,de a te intalni cu un prieten,de lipsa libertatii presei,de programul de doua ore a televiziunii romane!

Insa…tara a fost daruita de generalul Stanculescu noii puteri emanate fara nici o datorie a statului,cu creante de recuperat,cu industrie bine dezvoltata,cu agricultura cu sisteme de irigatii moderne,masini agricole si abatoare puse la punct,institute de cercetare de elita in toate ramurile,-de la celebrul institut de la Fundulea,pana la cel de la Palas,cu scoli si universitati,licee de meserii.Investitiile in domeniul medical ajunsesera intr-un punct in care existau spitale judetene,fiecare oras important avea si el spitalul sau,sa nu mai vorbim de existenta unor adevarate programe nationale-imi povestea un medic faptul ca tratamentul pentru TBC era administrat in fata doctorului, in fiecare zi pentru a nu sari vreo doza si a se crea tulpini rezistente…Nu mai vorbim de vaccinarea copiilor,Romania eradicand multe din bolile infectioase.Era o lume a contrastelor,a unor lumini si umbre…

A urmat apoi democratia,noi de fapt nestiind ce este aceasta.A fost o distrugere salbatica a tuturor ramurilor economiei romanesti!A fost posibila aceasta distrugere fara tradarea,mai precis cumpararea unor omeni din structurile statului?Nu vom sti acest lucru poate niciodata.Daca ne gandim la toti acesti ani nu a fost niciodata liniste,permanent oamenii politici au pus interesele proprii deasupra celor multi,de la mineriade la manipulari grosolane ajungand astazi sa fie scoase la lumina adevarate afaceri oneroase,secatuind toata fibra tarii,mirandu-ne intr-una de unde mai este atat de distrus din biata tara!?Recent am vazut un primar care a investit 5 milioane de euro intr-0 partie de ski intr-un oras in care nu ninge iarna!Si noi nu avem cu ce trata bolnavii cardiaci si oncologici!Mi s-a parut strigator la cer,dar domnului primar din umbra ochelarilor cu rame din metal pretios i se parea firesc,ba mai mult,sustinea ca 25.000 de euro pe luna din banii comunitatii  pentru firma ce asigura service-ul pirtiei de ski in …noroi,nu e o suma foarte mare.

De aproape trei luni de zile guvernantii se balbaie intre ordonante,tara nu are buget,pacientii nu au medicamente,moneda se devalorizeaza,dar puterea,mirajul puterii intuneca mintile.Asteptam cu totii dupa anii in care presedintele si primul ministru au dus neintelegerile la cote inimaginabile,sa fie mai multa responsabilitate,mai ales ca situatia internationala este foarte complicata,Europa este in pragul unor conflicte,Uniunea Europeana pare slabita si subrezita.Nimeni dintre politicieni,dar parca nici dintre formatorii de opinie nu analizeaza pozitia Romaniei in structura geopolitica actuala.Tara noastra,din pacate,se vede cu ochiul liber,este izolata din punct de vedere al aliantelor.Bulgaria a respins ideea de flota comuna la Marea Neagra,Ungaria este de departe cu multi pasi in fata noastra reusind sa pastreze relatii economice serioase cu Rusia,dar in acelasi timp sa nu deranjeze politicile comunitare,Moldova a optat clar spre o politica prorusa,despre relatiile cu Ucraina nu se stie nimic,iar cu Serbia si mai putin!Iar noi avem pensionari cu 400 ron pensie,saracie,deja procent ingrijorator de analfabetism,paduri distruse,pamant arabil vandut in nestire peste hotare,populatie imbatranita,export de creiere,tineri stresati si bolnavi,batrani parasiti si neingrijiti,dar,cel mai mult,lipsa de modele si disparitia notiunii de patriotism,de a tine cu adevarat la tara in care ne-am nascut si traim!

Este loc la masa bogatilor lumii pentru Romania,sau din nou,retraim istoria si vom constata ca facem parte din intelegeri ale impartirii Europei?Cei care se ocupa de politica externa si care raspund pentru destinul acestei tari frumoase,dar secatuite trebuie sa dea raspunsuri!

O tara intreaga a vazut intr-seara cum un ministru,schilodind limba romana,arogant,dispretuitor si  fara a se gandi la consecinte,a declarat cu o nonsalanta inimaginabila ca guvernul din care face parte a trimis deja la Monitorul Oficial celebra ordonanta.Povestea e cunoscuta,seful lor,seful sefilor,ne prostea a doua zi ca domnia sa nici macar nu a stiut, ca o sa discute…tehnici vechi de manipulare.

Ceea ce nu au avut in vedere a fost ca oamenii nu au mai inghitit nici pomenile date cu darnicie,nici promisiunile demne de povesti de Petre Ispirescu-doar una asa in treacat-spital in care vor lucra 3000 de medici,mai mare decat AKH,sau salariile de mii de euro scoase din joben.Nu s-au asteptat la o asa revolta,in laboratoarele lor de partid,in scenariile lor nu scria asa ceva.Ministrul respectiv,dupa doua zile,s-a ascuns ca un sobolan si ascuns va ramane pe vecie gandindu-se poate la alte…intrebari.

Am aproape douazeci de ani de cand practic meseria pe care o port in suflet,citesc multa psihologie umana si in ultima vreme am citit multa…psihiatrie,pentru ca acesti oameni sunt bolnavi,eminamente suferinzi.Megalomania este obsesia maririi,a grandorii,a gloriei,oamenii au credinta ca poseda puteri si privilegii iesite din comun.Ea favorizeaza ridicolul si provoaca ironie.Acest necesar al cultului personalitatii stim de unde vine,probabil insa  ca undeva, in copilaria acestor lideri politici s-a intamplat ceva,sau,pur si simplu,mediul unde si-au desavarsit pregatirea, modelele lor de la care au incercat sa invete cate ceva aveau nevoie de preaslavire.

Tot ceea ce am trait cu totii in ultimii ani a avut la baza manipularea oamenilor,Constanta fiind de departe liderul Romaniei.Puiul congelat,boabele de orez,sticla cu ulei,televiziunea si ziarul de partid,promovarea nonvalorilor si a mistocarelii au aruncat orasul in cenusiul de azi.Inchiderea unor institutii de cultura,aproape interzicerea de spectacole de teatru,expozitii in oras,cultul personalitatii,pumnul in gura aratat celor ce incercau sa isi spuna parerea,aratau ca se studia,nu-i asa,posibilitatea aparitiei din nou a partidului unic,a unui tatuc ce le stia pe toate.Saptamana aceasta,pe un post local,am asistat la un spectacol derizoriu,tot intr-un acces de grandomanie,al celui ales sa conduca orasul,iar la intrebarea referitoare la investitii in sanatate si educatie ni s-a raspuns despre banii dati pe rechizite.Nimic despre cat platim ca parinti pe paza scolilor,fondul clasei,parchet montat,tabla cumparata,detergent,scaune achizitionate,coli de scris,manuale,nimic despre pereti coscoviti in scoli,toatele la care nu curge apa.Nimic despre oamenii bolnavi de inima ce trebuie sa isi programeze un infarct ca sa poata primi un stent la Bucuresti,Brasov sau unde s-o putea, nimic despre bolnavii de cancer,nimic despre necesitatea de a construi spitale noi,nimic despre faptul ca trecerea de pietoni a ajuns uneori loc de veci,nimic despre schilodirea parcurilor…Imi amintesc de vizitele la spitalul unde am lucrat, organizate dupa tipicul comunistoid,cu propaganda de rigoare inainte de a sosi „sefii”,telefoane sa fie mutate masinile personalului,sa fie loc pentru aplaudacii veniti cu jumatate de ora inainte, apoi oamenii cu muschi lucrati la sala ce deschideau portiera sa poata cobori „Maria Sa”.Ne intrebam cu totii de ce e nevoie sa fii insotit in spital de oameni care sa te pazeasca,de ce sa inauguram ce mai fusese inaugurat de inca trei ori?Raspunsul se regaseste in ceea ce traim si astazi,in megalomania,in grandoarea,in credinta ca nimeni nu e mai presus de ei.

Ceea ce nu au calculat a fost insa profunda sila ce au produs-o in randul generatiei tinere,nu au crezut ca se poate spune :”Ajunge cu minciuna,jos labele de pe constiinta noastra!”Dar nu e suficienta retragerea ordonantei,nu au facut decat sa castige timp,e nevoie de altceva in tara,de recastigarea constiintei valorilor,abandonarea mediocritatii,curatarea societatii de lideri needucati si lipsiti de respect.

 

Va povesteam intr-un articol despre drama pacientilor diagnosticati cu cancer,in speranta ca poate se vor trezi cei ce trebuie sa hotarasca ce facem cu tara,sa se trezeasca nu mila,pentru ca acei oameni nu au nevoie de mila nimanui,ci sa vedem cu totii o preocupare pentru investitii in sistemul de sanatate.

Hotarasem sa nu mai scriu nimic,dar astazi a intrat pe usa un barbat de 35 de ani la evaluare cardiologica pentru aviz de chimioterapie,cu gatul deformat de adenopatii si m-am intrebat ce cancer o fi intrat  in viata tanarului?Mi-a raspuns cu un ton scazut ca undeva in rinofaringe e problema,ca trebuie sa faca intai chimioterapie si apoi radioterapie,ca o sa fie bine toate…L-am incurajat,am facut ce era necesar si inca ceva in plus,i-am aratat si ganglionii,mi-a spus ca are o fetita de 6 ani,mi s-a strans inima gandind cate vor urma de acum incolo,cat va tebui sa caute o unitate pentru radioterapie,cum se va putea hrani dupa radioterapia tintita la nivelul gatului,ce se va intampla mai departe.

Gandul mi-a zburat apoi si la alti pacienti evaluati in ultima luna, la un prieten de 59 ani suferind tot de aceasta boala teribila,la tatal unei prietene de familie ce s-a prapadit de curand,dar si la cei bolnavi de inima-la unul din pacienti ce se va opera pe 1 februarie intr-o incercare de  a repara valva mitrala-poze mai sus.Parca nici valvele cardiace nu mai rezista vremurilor.Dupa amiaza aceasta am trimis un barbat de 43 ani la angioplastie…prea multi tineri.

Si brusc ,in lumea reala.Unde suntem azi?Suntem intr-o tara aflata din nou in cumpana vremii,fara repere,alunecand in deriva, macinata de certuri,contradictii,  fara o idee de viitor.Suntem acum cu cutitul la os,nu avem aliante cu vecinii,parca nici liderul lumii in care am crezut nu mai este asa prezent-a avut loc o schimbare de conducere.Aliatii traditionali ai Romaniei din anii 1900 au si ei problemele lor,Europa fierbe,atentate la ordinea zilei,Marea Britanie forteaza o noua ordine in Europa.Unii analisti de inteligence speculeaza o ordine mondiala in care Rusia si China vor avea un cuvant mare de spus politic si militar.Suntem la sfarsitul unui ciclu,iata din 1989 au trecut 28 ani,Ceausescu rezistase 24.

Iar noi?Unde suntem noi?Intr-un continuu razboi intre lideri,fara o idee clara de viitor,continuam sa pierdem creiere ce parasesc zi de zi tara,neputand pune ordine in nimic,cu o disolutie a autoritatii statului de-a dreptul inimaginabila.O societate fara modele,fara industrie,agricultura,infrastructura…Despre accesul oamenilor la servicii de sanatate,ce sa mai vorbim?Mor oameni pe capete suferinzi de afectiuni cardiace tratabile,dar nu putem face centre de cardiologie interventionala,nu putem diagnostica mai repede boli in sfera gastroenterologiei,nefrologiei,pneumologiei,oncologiei.Traim zile si ani sprijinindu-ne pe doctori,asistente si infirmiere obositi cu totii,terfeliti si injurati si ulterior acestia isi sterg flegmele si incearca sa mearga mai departe…

Dar,ceea ce mi s-a parut peste toate de-a dreptul halucinant, a fost nu-i asa? posibilitatea ca un om cautat acum sa ajunga la varful inteligence-ului romanesc,posibilitatea sa de a calari secrete de stat si poate de a spune mai departe informatii din fibra statului roman.Este ,dupa parasirea sistemului de catre Pacepa,una dintre paginile foarte triste ale istoriei serviciilor secrete romanesti,cu toata propaganda desantata de a scunde adevarul.

Romania si romanii asteapta un OM si O ECHIPA DE INTELECTUALI care sa o scoata din noroi!Mai are timpul rabdare?

Facebook

CRĂCIUN FERICIT,MULTĂ SĂNĂTATE,FAMILIA SĂ VĂ FIE APROAPE ÎN TOATE OBSTACOLELE VIEȚII,COPIII SĂ VĂ ÎNSENINEZE FIECARE ZI,IAR PRIETENII SĂ VĂ BUCURE SUFLETELE ȘI SĂ VĂ ÎNCĂLZEASCĂ INIMA!

Sfarsit de ani 90,intalniri intre oameni,la un sprit,la o masa,Bucuresti,dar merge oriunde in tara:

-Hai noroc,ia zi,aia la sanatate mai au  vreun ban,ce dracu ma,mor aia de ne-au dat lovele sa ajungem aici la capitala?Bai ,trebuie sa facem ceva,e o paine de mancat,ce naiba..

-Salut,sa fiu al dracu  daca ma duce capul!

-Bai fii atent,avem oameni in toate spitalele,in judete,peste tot,spun aia ca nu mai au aparatura,ecografe,CT-uri,RMN-uri,reactivi,paturi,cad peretii pe ei,umbla gandacii peste tot,soareci, n-au ata ma cu care  sa coasa bolnavii,am un frate care e intr-un spital mare,nu mai vorbeste ala cu mine,mi-a dat una peste ceafa ieri de mi-au sarit ochelarii!

-Hai bai,chiar asa?

-Bai cica mor astia de inima pe capete,n-au nimic,vai de capul lor,la Bucuresti mai e o speranta ,sau in unele orasele mari,tot asa se zice ca plang oamenii cu cancer,aia de ii baga la aparate sa le schimbe sangele,copiii bai,copiii,n-au spitale, si cica si pe aia de fac vaccinuri i-au falimentat,e nenorocire,da ….avem solutii,asa zic astia barosani ai nostri!

-Ce solutii ba,ca nu ma mai duc  la mine in oras, ca daca ma vad oamenii si ma injura de toate alea?

-Aia mari au spus asa:”Romanul e fraier,ai vazut si sub Ceausescu,pana n-au zis americanii,englejii si care or mai fi fost-Gata cu asta!,poti sa-i faci orice aproape,se prinde el,dar ii sare greu mustarul”,sa revin,barosanii au spus:Prima data ne punem oamenii in conducerea spitalelor,da nu doctori, astia-s fricosi si stiu ce e la ei in ograda,punem din astia de dadura banii pentru noi, sa nu aiba habar de chestii din alea de le trebuie doctorilor, mai cumparam niste sefi de la ei,iar la administrativ si la economic,unul si unul,adica…intelegi?

-Aha,aproape,adica ii bagam in faliment,dam tare in ei si cu presa,adica ne folosim de ea,si gata,uite saracia,intram ba peste ei cu ai nostri,luam tot bai,iesim si spunem ca „externalizam”,mama,mama uite asa sar milioanele!E ordin taticu,peste tot sa nu dea  nici un ban tara la spitale : aproape nimic la analize,acolo ii ardem tare, resturi asa la medicamente,repede niste firme la facut mancare, le stricam aparatele…

-Bai esti nebun,cum dracu sa stricam aparate?

-Simplu fraiere, avem oameni,intra pe acolo,ii iau o piesa din aparat,gata s-a stricat si hop la aia ai nostri, nu stii ma ca in curtea fiecarui spital,ce curte, chiar inautrul lor, e firme mari ba, ordin de sus sa faca contracte,bani frate, nu gluma!Cica intr-un oras pana si programarile bolnavilor se fac cu alte firme,cica si un bec il schimbi cu firma,a, da sa nu uit,cel mai tare e ca personalul din spital nu mai stie sa dea el cu matura, alta firma,la fel si la spalatorie, peste tot!Am umplut bai spitalele de farmacii ale noastre,non stop,daca spitalul nu are..Ieri eram in curte la un spital din Bucuresti,ploua,era frig,si unii alergau cu un copil pe o targa prin curte,sa il duca la CT, uite asa ii sarea capul prin gropane si ii intreb: -Ba voi sunteti nebuni,raceste copilul,ii sare capul, ce faceti?-Sefu,al nostru e sticat,il ducem la astia,plateste familia!

-Mie mi-e frica, si daca vin unii sa controleze?

-Stii ce-i mai nasol, ca cica vine o generatie de asta de oameni tineri,n-are mama,n-are tata, dar pana atunci sefii zice ca se prescrie!Si,daca se prind aia din minister,hop dam o lege si dam spitalele asa sarace,jegarite, fara de nici unele,la judete,iti dai seama, adica tot noi cu firmele le reparam,licitatii,nebunii,hop milioanele.Barosanii  pleaca in strainatate cu totii,acolo se opereaza,se investigheaza,transport gratis,au facut si chestia aia cu formularul, nici o treaba!Cea mai tare de ieri e ca sunau doctorii aia ca cica fac bolnavii alergie la pefuzoare,alea ma de le pune in vena,de unde dracu le-a mai adus si pe alea…Si cica daca vin noaptea aia de vomita sange,n-au ba cine sa le bage furtunul pe gat,stii si eu am patit asa ceva,dar a sunat frati-miu si a venit ala de acasa,mi-a facut niste injectii mici in ulcer si gata!Si aia cu infarct n-au unde sa le bage alea…stenuri,stenturi sau cum le mai spune,stii lu’ taticu,tot asa pac telefon…e nou batranul! Au dat unii informari la nivel inalt,dar si noi…praf i-am facut pe toti,am iesit la cumparaturi…

-Auzi ba,dar  nu NE VEDE DUMNEZEU,mie mi-e frica,imi fac cruci in fiecare seara, am un baiat cu cancer la ganglioni salvat de astia,mi-e rusine de mama, de tata si mi-e teama,daca Doamne fereste,se intampla odata ceva, arde vreo maghernita,sunt oameni pe acolo, unde ii ducem pe toti?

-Bai nu stiu,sa se descurce!

SI SE PRODUSE NENOROCIREA. IN 2015 AU ARS TINERI IN BUCURESTI,AU ARS IMPREUNA CU ILUZIILE CA ROMANIA E CAPABILA DE RASPUNS!CEI CE AU ARS LA RANDUL LOR SISTEMUL DE SANATATE AR FI BINE SA AUDA IN FIECARE SEARA STRIGATUL DISPERAT AL CELOR CE SE INGHESUIAU SA IASA,TIPETELE LOR,SA SIMTA ZI DE ZI MIROSUL DE CARNE ARSA,SA PRIVEASCA IN OCHII CELOR CE ISI ASTEAPTA COPIII ACASA, SI,CEL MAI IMPORTANT,SA DISPARA DIN VIATA PUBLICA!

Bun regasit!

Ieri, in cursul zilei,pe la 10.00,imi aruncai o privire pe telefon.Vad un SMS.Era R.-Esti la serviciu? Ma si gandeam sa-i raspund mai golaneste asa,dar m-am abtinut.Unde naiba sa fiu?M-am gandit in „ordinea numerelor de pe tricouri”:tata,mama,sotia sau vreun prieten de-al lui vor la doctor.-Pot sa trec pe la tine?Atat,enigmatic.O vrea sa iesim in oras,la o masa ,imi zisei in gand.

Cum sa refuzi un prieten pe care il stii de douazeci si noua de ani(da, 29)Ne cunoscusem in 1987,cand am intrat la liceu,la Mircea.Ani frumosi,profesori de nota 10,atmosfera,Junimea-pentru cunoscatori,majorate,pizerii luate la rand cand chiuleam dela ora de limba rusa-Unirea,Cin-Cin,Miorita…Dupa liceu,drumurile s-au despartit,dar ne intalneam de 2-3 ori pe an,cu copiii,lucruri lumesti,si,normal as spune,i-am consultat famila si,evident,pe el.

Apare in fata cabinetului,la patru ace ca intotdeauna,l-am „inspectat”inainte de a lega un dialog,rosu in obraji,vesel,imi spun: vrea o programare pentru ai lui mai repede.Imi ramasesera 10 minute „castigate”de la celelalte consultatii,il invit in cabinet.

-Ia zi repede,ce e necazul?

-Omule nu prea mi-e bine,am mancat aseara niste ciuperci si nu e in regula,ma doare prin epigastru,parca si in stanga,merge si in dreaapta,o fi apendicul?

-Ai mancat vreo doua-trei kile?Le-ai udat cu ceva?

-Hai mai,stii ca nu le am cu astea.

Nu tu greata,varsaturi,doar o durere si aceea colicativa,ce trecuse aproape.Il consult, intr-adevar o fosa iliaca dreapta mai sensibila la palpare,chiar in puctele celebre,ii iau si tensiunea,ii fac si un EKG,hai la ecografie.Am o pasiune teribila pentru ecografie,de toate genurile,dar provocarea de a descoperi un apendic nu se compara cu nimic,mai ales ca trebuie sa combini examinarea si cu alt transductor, poti sa stai si minute intregi sa-l cauti si daca e aiurea situat,te uiti la abdomen si la sonde pana…il trimiti pe pacient la RMN!Sa revin,il gasesc, un apendice mai „umflat”,fara lichid in jur,compresibil cu tranductorul( de bine ,ii zic).Ii explic ce si cum,sa-i recoltam analize,sa il vada si un prieten chirurg si un tratament scris-ii si spun sa nu cumva sa puna limba pe vreun antibiotic si…vorbim pe seara.L-a vazut si D., si-au descoperit si vechi prieteni comuni,foarte frumos,asa creste increderea in echipa medicala.

Sun pe dupa amiaza la spital,analizele extrem de normale.Vorbesc cu el,imi spune ca e mai bine, l-a lasat durerea, ca doar cand merge il mai tine putin,ca a vorbit la telefon si cu D. si,de comun acord,au stabilit sa asteptam 24 de ore sa vedem evolutia. Inca un mesaj in cursul serii,evaluat prieten,e in regula,mai bine,ii spun la 7.40 sa ne revedem,hai pa,noapte buna!

La 7.40 ma uit la el,cam posomorat:

-Cum e?

– Cam aiurea, ma doare tot timpul,nu mi-e bine!

-Hai la ecografie!

Ma uit,intr-adevar,lichid in jurul apendicelui,si el cu fenomene inflamatorii evidente,necompresibil.-Gata,telefon la chirurg,internare,suna la serviciu,nevasta si pe cine mai vrei!

I-am facut internarea,set de analize, evaluare anestezie-V.,ca de obicei,impecabil,in sala,operat,echipa tare,ce mai, vorbit cu pacientul postoperator si iata si imaginile.

De ce am scris despre apendicita?Sa demonstrez ce inseamna echipa,asa trebuie sa fie medicina,o munca in echipa,rapiditatea rezolvarii cazului, modul de debut al durerii,localizarea,analizele normale,si, mai ales,evolutia ecografica in 12 ore!Cand te gandesti cati oameni au murit ca nu au fost operati la timp…de la un banal apendic!?Si, dincolo de orice,frumustea medicinei.

Motto: „In Imperiul Roman,in momentul in care imparatul se intorcea triumfator dintr-o batalie si era aclamat de mii de oameni, exista o persoana in spatele lui,a carei misiune era sa ii spuna continuu:”NU UITA CA ESTI OM!” ( Marin Moraru-Suntem ce sunt amintirile noastre)

A fost odata ca niciodata un print care a ajuns pe un taram de langa Marea Neagra.Era tanar,ca orice print,tare dezghetat la minte,mestesugit la vorba si talentat nevoie mare in manuirea armelor.Asa era de talentat,incat in scurt timp,beneficiind si de schimbarea vechii oranduiri,fu inscaunat imparat intai pe un teritoriu,apoi si pe alte doua-trei si deveni imparatul stapan peste mult norod.Ce era la el la imparatie,numai el stia:oameni din sfatul tarii  care-l adulau, ii pupau mainile in fiecare zi,de mai multe ori chiar in aceeasi zi, tineret venit sa deprinda arta razboiului de la dansul, multime de oameni  zi lumina ,caci imparatul facea atata bine la oameni,incat se duse vestea peste mari si tari de depriderile sale. La inceput,imparatul organiza treaba cum nu se putea mai bine: dimineata se intalnea cu sfatuitorii,apoi se dedica oamenilor din imparatie, mai incolo in zi tineretului,seara iar aduna in jurul sau  pe cei  ce ii jurasera credinta.Caci,trebuie sa va spun, dintre ei, avea imparatul vreo cativa pe care tare ii indragise,si-i invata sa fie aprigi in lupta, le arata zi si noapte mai abitir ca altora cum sa manuiasca armele,cum sa aiba si ei popor la usa .Pe toti ii ajuta imparatul sa ajunga in dregatorii inalte,isi facura si ei palate mari,cu servitori,cu tineri…

Se duse vestea si pe la vecini ca acolo,la Marea Neagra, e un imparat bun la suflet,mare luptator,invingator in multe batalii,adulat de popor si care zidise cetate mare si mandra.Si-i recunoscura imparatului toate cele,unii chiar il pusera in fruntea lor si stransera legaturile cu el.

Vremea trecea,incepuse sa oboseasca si imparatul,se schimbasera parca si sfatuitorii,unii incepura sa unelteasca impotriva lui, purtand vorba de colo-colo,uitand cine i-a invatat in mestesugul armelor,spuneau cum ca imparatul e obosit, ca ei ar conduce mai bine,ca si ei pot face intocmai ca si el,ba mai bine….Nici tinerii pe care-i invatase zi si noapte nu mai erau la fel.Am uitat sa va spun ca, la un moment dat, imparatul i-a luat pe multi si i-a dus pe un alt taram, unde si mai mult popor venea sa primeasca binecuvantarea si hrana sufleteasca.Insa,norii negri se strangeau deasupra imparatiei sale.Incet,incet,il parasira toti,si sfatuitorii,si tinerii, deveniti cu mai mare putere la randul lor.Dintre sfatuitori,unul singur,culmea ,de alta religie ca dansul,ii ramase alaturi,in tot si in toate,iar dintre cei pe care-i invatase,doar o printesa il mai ajuta sa mai apuce armele.

Si, de ce ii fu frica, nu scapa.Ramase singur imparatul,pierdu incet-incet toate teritoriile,ba mai mult,fu nevoit sa mearga in alta mica tarisoara vecina sa lupte si sa invete si acolo pe altii cum e cu razboiul,cum e cu oamenii.Abandona in curand si tarisoara vecina.Se intreba mereu unde a gresit,de ce l-au parasit cu totii.Isi zise:Asa ajung toti imparatii,uitati de lume…Se uita in oglinda:albise,isi lasase chiar si cioc,era totusi multumit ca, pe taramul celalalt, mai bateau la usa oameni sa ii binecuvinteze.Era din ce in ce mai singur imparatul,se mai deplasa la cate o imparatie vecina sa mai asculte cum tinerii invatasera a se pregati,se mai intalnea cu alti imparati.Era totusi implinit privind in urma,avea copii cu imparateasa,avea nepoti…

Pe taramul unde mai venea sa isi aminteasca de manuirea armelor si sa-si linga ranile sufletesti,se intalnea mereu cu un tanar  ce crescuse sub ochii lui,la inceput ii era  aproape indiferent,apoi,mai ales cand el venise  dintr-o alta imparatie unde se pregatise si mai bine in  breasla apropiata cu a lui,cand vazu ca primea oameni de la acesta,cand vedea ca acesta stia sa faca multe lucruri,ii spuse ca va veni timpul sa vada daca acesta il poate ajuta in vreun fel.Acesta era singurul care-i spunea:-Imparate ai gresit cand ti-ai ales sfatuitorii,cand n-ai simtit uneltirile,cand din cei tineri nu ai facut mai repede dregatori, pentru ca  meritau!Cine a mai vazut imparat fara imparatie?,asa mai glumeau.

Se uita imparatul si il intreba:-Cand au trecut atatia ani?Mai ieri erai printre cei ce invatau de la mine,si acum bat la usa ta…Ce ti-e si cu viata!Hai,ia vezi,de ce nu mai am atata forta?Uite,ii spuse ,am fost la una din printesele de aici,care lucreaza cu tine, si mi-a citit in hartii si imi spune ca nu e bine deloc!Tu ce zici?

Era sfarsit de zi si acela pe care il intrebase se uita si el,scoase aparatele,puse niste unsori,se pregati,se uita o data,de doua ori,vazu ceva ,dar nu crezu ca asa ceva ii poate  pricinui imparatului necazul.Printesa era una din cele mai bine pregatite in breasla ei,recunoscu si el,dar nu asta e cheia la ce avea imparatul.Nu dormi toata noaptea omul nostru,citi toata noaptea,a doua zi se duse la imparat si ii spuse:-A doua oara va chem imparate si trebuie sa-i dam de cap!Se aseza imparatul,il unse iar omul cu cele trebuincioase,si dupa doua minute,exclama:-Gata imparate,iaca-ta minunea si necazul, O MARGICA!Se uita si imparatul,ii explica omul,ii arata,asa era ,si zise:Ce nebunie,o margica la un barbat!Ii stranse mana,cam neincrezator,pleca inchizand usa:Oare asta sa fie?Oricum,plec si in alte imparatii.

Omul nostru,acum va declar,adica povestitorul,puse prinsoare cu imparatul ca,daca va avea drepate,Imparatul sa strige tare,tare ca si pe locul lui de bastina,se face  treaba buna.Si mai trecura vreo 5 zile si povestitorul se intalni cu imparatul,iar acesta din urma,ii spuse:-Asa e,iata margica!Au vazut-0 si altii!

Ironia sortii:Imparatul, cat e de imparat,ajunse intr-0 situatie pe care el isusi o rezolvase de mii de ori!Ii era frica:daca margica nu poate sa iasa,daca mai sunt si alte margelute-desi toate aratau ca nu,dar mai stii?

Sa nu mai lungim povestea.Se lasa pe mana unui dregator priceput in margele,si totul decurse bine.Nici nu avea cum altfel.Somnoros,imediat dupa,il cauta pe omul nostru si,emotionati amandoi,isi spusera cateva vorbe de suflet-acestea raman doar intre ei!

Si-am incalecat pe-o sa si v-am spus povestea mea.Si-am incalecat pe-0 aluna si NU v-am spus o minciuna.Imaginile cu …margica-intr-o postare viitoare.

Pana atunci,ganditi-va la modelele din viata d-voastra,si nu-i uitati pe cei carora le datoram totul:parintii!

„Cine are parinti,pe pamant,nu in gand/Mai aude si-n somn ochii lumii plangand!”

Mărgica împăratului:

Adenom paratiroidian drept – imagini ecografice (colectie proprie dr.Stoian ) si scintigrama . 

Am un baiat de 9 ani,innebunit dupa IT si tehnologie.Toata casa e plina de electronice din domeniu, casti,stick-uri,reviste,cabluri,laptopuri,telefoane,la toate avem parole, facem plati online,el ne invata, ma rog…,el mi-a descarcat whatsapp.Tocmai imi instalase la masina noul telefon sa pot vorbi in timp ce conduc.
Avusesem o zi groaznica,multe ore de consultat,vorbit cu pacientii, ecografii de toate felurile-cord,abdomen,tiroida, si o tromboza venoasa profunda, multi pacienti cu cancer de evaluat…Mi se facuse dor de el,parcam in fata blocului.Suna telefonul,citesc pe ecranul masinii-E S.,ea nu suna decat daca e ceva,ii trimisesem seara un mail despre proiectul comun,despre nemultumirile legate de ce e la ei acum.
-Poti sa consulti pe cineva,o persoana publica?
-Parchez in fata blocului,am avut o zi infernala,e urgenta, despre ce e vorba?
-Un barbat de 45 ani a ajuns la noi,i s-a facut un EKG si i s-a spus ca are infarct in desfasurare!
-Si ce sa consult?112,sa-l duca la Urgenta,doar daca vrei sa vorbesc in Bucuresti!
-Aaa nu,a refuzat,ca e pe picioare,a semnat,a plecat cu masina,vroia sa-ti ceara parerea, a pierdut numarul de telefon al tau!
-Vechea poveste,ce sa zic,el trebuie sa ajunga la spital, desi coronarografie nu are cine sa-i faca!Trimite EKG pe whatsapp sa-l vad si eu,dar daca a vazut un doctor si asa a spus,un infarct e un infarct.
Ajung in casa,IT-ist-ul meu era cam imbufnat,ca el avea multe teme, ca scoala asta e grea,ca el are de desenat si nu stie…povesti
Clipaie telefonul:este EKG-ul,ma uit,supradenivelare 1 mm si de 2 mm in doua derivatii,T negativ in altele…O sun:
-Sa mearga de urgenta la Spital,e de internat,de facut coronarografie!
-A spus ca nu se duce, e in drum spre casa!
Mi-a venit atunci in minte cazul unui director de 45 de ani care a murit practic in timp ce facea recenzia unei carti intr-o librarie.Ma gandeam la cati tineri mor de inima in Romania, nu avem aia si ailalta…
Citesc numele pe EKG…il consultasem in urma cu 2 ani imi aminteam- profil sportiv,nu l-a durut niciodata nimic, normopondreral,sport in fiecare zi,analize …lacrima,EKG, ecografii normale,dar extrem de mare fumator si trecuse printr-un stres, dar ce stres…
-L-am consultat si eu odata, era perfect, ce surpriza,sa ma sune daca vrea, dar spune-i ca nu e bine deloc!
Trec 10 minute si suna:
-Va salut domnule doctor, mai am putin si ajung acasa,v-am cautat, mi s-a spus ca nu mai lucrati acolo,am un document cu Infarct in desfasurare,dar pe mine nu ma supara nimic,am jucat fotbal aseara o ora si jumatate,am avut o perioada foarte grea,doua trei zile m-am simtit asa,mai altfel,dar imi revin eu!
-Trebuie sa ajungeti de urgenta la spital,nu e gluma,va rog frumos!
Era cu o doamna,o cunoscusem,o consultasem,cam dificila ca persoana,dar se vedea ca il iubea enorm.Le statea bine impreuna,inalti,sportivi,tineri.Ma gandeam ca o sa-l determine sa plece la spital.
-Cum domne sa am eu infarct daca nu ma doare nimic,da-l dracu de infarct,nu ma duc!
-Va deranjeaza ceva acum?,il intreb.
-Am asa in spate ceva,ieri m-a durut in epigastru,am avut greata,am probleme cu colecistul.
M-am gandit pe loc-e si pe teritoriul inferior al inimii,desi pe EKG nu se vedea ceva,fiecare om e cu propria retea coronariana…
-Bine domne, ma duc si pana acolo daca spuneti,dar nu stau internat,de ce sa stau daca nu am nimic?
-Daca e ceva si doriti, vorbesc in Bucuresti la un spital privat,gasim solutii de transport rapid,au angiograf,au garda pe cardiologie!
Si de aici,incepe nebunia-ajunge in urgenta,EKG si mai modificat,e preluat,troponina e negativa,mesaje peste mesaje,i se propune internarea,refuza.Doamna ce il insotea imi spune ca troponina e negativa,ca doctorii i-au spus sa se interneze,ca EKG-ul e mai rau decat primul.Nu i se poate face coronarografie la noi,in al treilea oras al Romaniei,si ma si gandeam,chiar daca se putea,au mai fost cazuri:Are troponina negativa,poc,nu e infarct!!Dar EKG?Ma gandeam atunci cum vorbeau marii doctori de la care invatasem in a doua specialitate-Carmen Ginghina,Cezar Macarie,Eduard Apetrei,Radu Ciudin cu EKG-urile sale deosebite,sa vedem dincolo de analize,rememoram ce spunea Ovidiu Chioncel -Noi suntem doctori de bolnavi!
-Gata,zic,plecati in Bucuresti,vorbesc si in 5 minute va sun!
Il sun pe T.sa organizeze transportul,a fost rapid si eficient,sun o prietena de la spitalul repectiv,va fi internat si facuta coronarografia.
Ma suna-Doctore,gata,plec la Bucuresti,va ascult sfatul,sunt pe targa,n-am nimic,sunt perfect,am tensiunea 14 cu 9,dar ma duc!
Ajunge cu bine,i se face coronarografie-stenoza mai mare de 90% pe descendenta anterioara,vas foarte mare ce iriga aproape tot cordul,stentare…
Am schimbat multe SMS cu doamna ce l-a insotit tot timpul,imi descria pas cu pas tot protocolul spitalului,am dialogat cu colega mea din Bucuresti,cu reprezentanta spitalullui,ce organizare…
-Multumesc doctore,ai avut dreptate!
-Nu mie,sunt altii carora trebuie sa le multumiti!

Ma gandesc la toate „prezentarile” facute tuturor celor din Bucuresti din trei institutii private cu propunerea sa facem un Centru de cardiologie la Constanta,sa avem angiograf cu garda,sa nu mai moara oameni in 2016.Ma gandesc la cei aproape 30 de ani trecuti de la Revolutie,la ce dezastru e in sanatate,la cata suferinta vad zi de zi,la cati umeri se ridica tot timpul:”Asta e,nu se poate!”,la angiograful care sta in cutie la Constanta( o mai fi pe la noi?),la mascarada de a nu-l instala si de a nu putea salva viata oamenilor,la amestecul ordinar in numirea conducatorilor de institutii din sanatate („Pe cine punem director la spital?”,”Vezi,dupa alegeri,daca am castigat noi,bem o cafea si iti scrii demisia!”).Ma gandesc la atatia doctori tineri ce s-au chinuit in Bucuresti,unii sa invete proceduri de electrofiziologie si care nu pot sa lucreze,ma gandesc la generatii de studenti buni care au plecat in alte tari sau in alte orase, la copiii ce nu au unde sa faca ecografii de cord in oras,la pacientii din colturile indepartate ale judetului neconsultati de ani de zile,la saracia din jurul satului romanesc,la brichete,pixuri,puii congelati si galetile date oamenilor,la manipularea grosolana traita!Intereseaza pe cineva?

Baiatul imi spune:
-Tata,in seara asta vrei sa dormim amandoi?
Il tin strans in brate,ii aud respiratia,ii simt inima cum bate,ii tin o mana mica in palma mea…
Un pusti de 9 ani,rebel,crescut liber,m-a invatat:whatsapp,bluethoot,mi-a facut acest domeniu pe net si pagina personala!Il astept sa se trezeasca,el e administrator,el stie parolele…Multumesc!