Marțea trecută, dar fix marțea trecută am găsit un SMS de la domnia sa. L-am sunat, mi-a răspuns o voce jovială care mi-a povestit că s-a externat din spital după o urgență cardiologică, fusese o perioadă semnificativă internat și că acum e foarte bine, dacă pot sa îl îndrum spre un coleg din București, mare maestru în arta de a face inimi noi.
Miercuri mi-a trimis CD-ul, am reușit să îl trimit și sa îl și vadă specialistul, joi am obținut programarea pentru marți 12.05.2020. Se anunța o intervenție laborioasă în doua etape, o încercare de a îmbunătăți o inimă ce mai trecuse în trecut o probă de foc! Sâmbătă a simțit nevoia să mai vorbim, să ne vedem înainte de a pleca. „Mă simt excelent, parcă nu am nimic, vreau să te văd, am nevoie să vorbim, știu ca e din scurt, sunt marți programat”.
I-am rezervat luni la 14.00, adică azi, cât timp voia, un coleg, un medic ce îmi tratase mama, un medic pe care îl mai consultasem cu ani în urmă, ce apoi îmi încredințase spre consult și alți membri ai familiei, un Domn al cărei fiică mi-a fost studentă, una din cele mai bune din activitatea mea didactică.
Îi pusesem de o parte o îmbrățișare și multe încurajări, speranțe și îl așteptam cu ecograful pornit.Scriam și semnam niște hârtii și mă găndeam la dânsul. Sentimentul că ai pe pat un coleg medic e unul care te face să vezi altfel viața, l-am trăit și îl percep mereu altfel. La ora 13.30 se aprinde ecranul telefonului ce era pe silențios, un număr necunoscut… Am răspuns. M-a anunțat ca omul care se credea de neinvins și pe care îl așteptăm, nu va mai veni!
Așa e viața noastră a tuturor, o adiere, o tresărire de-o clipă a anilor ce au fost și care nu știi dacă vor veni!
Acest crâmpei de viață mă va urmări mereu. Și iată, se demonstrează încă și încă odată că merită să te bucuri de viață la maxim, clipă de clipă, pentru că moartea poate veni oricând!
Rămas bun domnule doctor, drum lin, aveți grijă acolo sus de vertijurile îngerilor, de ciocanul, nicovala și scarița din urechile celor ce păzesc poarta Raiului, bateți acolo tare și veți vedea că nervii acustico-vestibulari sunt întregi!
Dumnezeu să îl odihnească și să îl aibe în pază!
Dr.Florian Stoian 
Lacrimile m-au năpădit și dialogurile cu Doctorul mi-au revenit în auz. M-a lăsat să cred că-i sunt prieten. Dar, vai, prietenia a durat prea puțin. M-a cucerit cu cultura si informatia din domeniul artelor. Mă îndatora de fiecare dată când îl întâlneam. Mă va recunoaște, oare, când voi vrno să mă achit? Eu da, cu siguranță. În rest…tăcere.
ApreciazăApreciază