Autor: dr.Florian Stoian

Treizeci și opt (38) de miniștri în treizeci și doi (32) de ani, aceasta e performanța politicienilor români în frunte cu președinții țării, atât s-a putut!Cu fiecare zi și an școlar ne afundăm în analfabetism funcțional, ne mințim că facem performanță, ne lăudăm cu un sistem subvenționat de părinți și nu ținem cont de ceea ce este lumea astăzi, de evoluția tehnologică și de dorința elevilor și a studenților!

Liceenii au început școala, cu un singur test disponibil, gata de azi nu mai sunt teste, le-a înghițit pământul și incompetența crasă!

Și așa oricum nu aveau cine știe ce performanță în diagnostic, mulți nici nu știau să le folosească, dar era totuși ceva, decât nimic!

A venit și explicația, exact după Revelion, cu sarmaua și răcitura în gât s-a formulat o contestație și nu se mai achiziționează teste de scuipat, pentru că așa a ajuns învățământul!

Cât de proști ne credeți, domnilor guvernanți, cât ne mai mințiti?De ce nu publicați contractele, cine sunt acele firme,ce termene de livrare aveau, ce penalități sunt scrise? Nu știați ca vine Anul Nou în China și că o lună nu mișcă nimic acolo? Știați, dar ați tăcut. Acum, de frică, ați găsit și firmă să conteste și explicații puerile.

Care este soluția, pentru că numărul cazurilor de corona e în creștere, cum vom ști cine este și cine nu este infectat pentru a diagnostica îmbolnăvirile și a evita închiderea școlilor?

Cum care, testarea!Tot părinții care subvenționează sistemul prin fondul clasei, fondul școlii, zugrăvit, pază plătită, renovări de clase, deci tot noi vom plăti și testele pentru copii!Urmează un semestru lung,așa l-ați dorit după ce ați închis nejustificat două săptămâni școala, desi online-ul era o soluție perfect valabilă. Poate vor reuși să facă elevii și profesorii ceva ore.

Ne vreți mulți și proști,pentru că doar așa ne puteți manipula și domina!A mai crezut unul până în 89!

Ți-au murit tinerii, Românie în 1989, în Piața Universității, la Otopeni, la sala Dalles, ai sperat că noua orânduire te va democratiza! Ai visat prosperitate, libertate și ce ai găsit? Munca generațiilor anilor 60,70,80 aruncată la gunoi, distrugerea industriei, agriculturii, falimentarea turismului, transportului, totul era un „morman de fiare vechi”!

Ți-au murit tinerii în mineriade, Românie, când democrația se făcea cu bâte și sânge, când manipularea era literă de lege, când simbolul rezistenței anticomuniste, Corneliu Coposu, era înjurat, batjocorit, după 17 ani de temniță grea în care uitase să și vorbească!

Ți-au ars copiii abia născuți în maternitatea Giulești, Românie, au mușamalizat și atunci adevărul, așa a fost mereu!

Ți-au murit tineri la Colectiv, unde veniseră să asculte muzica vârstei lor, au ars de vii și nimeni nu a răspuns, au fugit toți ca șobolanii, dar mulți au rămas în funcții și te batjocoresc în continuare!

Ți-au ars, Românie, recent pacienții într-un spital, în 2020, au murit unii aproape conștienți! Și nimeni nu a răspuns, aceeași „omerta” ne înconjoară!

În fiecare zi, Românie, au murit oameni într-un sistem sanitar bolnav, condus de politruci ce au distrus orice încredere a oamenilor în corpul medical!

În fiecare zi, Românie, îți mor în accidente de circulație oameni, nimeni nu ridică un deget, parcă se dorește acest lucru!

În fiecare zi, Românie, ești furată, oră de oră, secundă de secundă, de ne întrebăm de unde mai ai resurse, ți-au furat petrolul, aurul,argintul, ți-au închis minele, până și apa grea ți-au luat-o! Ți-au luat găinile cu gripa aviară,porcii cu pesta porcină, vacile cu nu știu ce boală, strugurii, cramele și până și piersicile de la Nazarcea(sic!)

Ți-au luat, Românie, învățământul, deființând examene, permițând tuturor neaveniților să facă parte din ceea ce odată se numeau intelectualii tâi, au făcut fabrici de diplome și s-au cocoțat în fruntea ta toți oamenii fără școală!

Ți-au distrus transporturile, pe apă,flota cu zeci de nave, ți-au distrus căile ferate, ți-au distrus capacitatea de a face drumuri și autostrăzi, ți-au distrus fabrici de tractoare, combine, locomotive și vagoane!

Ți-au distrus, Românie, cultura, poate cu ea trebuia să încep, muzee, case memoriale, clădiri reprezentative ți le-au pus la pământ, se prăbușesc aproape teatre, stau să cadă clădiri istorice!

Ți-au distrus, Românie, sportul, erai vestită în sporturi de echipă, dar și în cele individuale, ți-au luat bazele și le-au distrus!

Dar, peste toate, Românie, ți-au luat patru milione de români de-ai tăi sătui de sărăcie, minciună, corupție și manipulare, acum ei plâng de sărbători de dorul părinților, fraților, copiilor lăsați aici!

Cum îi mai suporți, tu, Românie, ți-au luat până și credința în Dumnezeu, îți învrăjbesc oameni împotriva preoților, oameni în uniforme împotriva clerului!

Dar, important Românie, e că nu mai e patriotism, generozitate, sacrificiu! Cine mai știe de martirii Brâncoveni, cine mai învață copiii despre Burebista, Decebal, Neagoe Basarab, Vlad Țepeș, Ștefan cel Mare, Mihai Viteazu, Vasile Lupu, Cantemir? Despre regii României ai mai auzit în ultimii ani, pe ultimul l-au batjocorit cât au putut, chiar l-au umilit trimițându-l de pe aeroport înapoi în exil! Dar de Eminescu, mai citesc românii, dragă Românie? Mai ai tu, Românie încredere în cei care jură pe Biblie și a doua zi ajung cu cătușele la mâini?

De unde mai ai, Românie atâta putere să rabzi, secătuită și umilită chiar de ai tăi, e drept de o mână din ei?

La mulți ani, Românie, patria mea, nu știu cum să te văd peste zece, douăzeci de ani, mă gândesc la generația copilului meu, poate aceasta să îți redea demnitatea și mândria!

La mulți ani, Românie! Ai rezistat tu la trei imperii, țarist, turcesc și austro-ungar, ți-au sfârtecat trupul, dar ai avut puterea mereu și mereu să renaști, ai avut conducători patrioți, armată care a știut să lupte până la sacrificiu! Peste toate, ai avut credință, Dumnezeu te-a întărit și ai în viat întocmai ca Fiul Lui! Te poate îngenunchea pe tine, definitiv, o mână de oameni ce jură strâmb de treizeci de ani?

Marțea trecută, dar fix marțea trecută am găsit un SMS de la domnia sa. L-am sunat, mi-a răspuns o voce jovială care mi-a povestit că s-a externat din spital după o urgență cardiologică, fusese o perioadă semnificativă internat și că acum e foarte bine, dacă pot sa îl îndrum spre un coleg din București, mare maestru în arta de a face inimi noi.

Miercuri mi-a trimis CD-ul, am reușit să îl trimit și sa îl și vadă specialistul, joi am obținut programarea pentru marți 12.05.2020. Se anunța o intervenție laborioasă în doua etape, o încercare de a îmbunătăți o inimă ce mai trecuse în trecut o probă de foc! Sâmbătă a simțit nevoia să mai vorbim, să ne vedem înainte de a pleca. „Mă simt excelent, parcă nu am nimic, vreau să te văd, am nevoie să vorbim, știu ca e din scurt, sunt marți programat”.

I-am rezervat luni la 14.00, adică azi, cât timp voia, un coleg, un medic ce îmi tratase mama, un medic  pe care îl mai consultasem cu ani în urmă, ce apoi îmi încredințase spre consult și alți  membri ai familiei, un Domn al cărei fiică mi-a fost studentă, una din cele mai bune din activitatea mea didactică.

Îi pusesem de o parte o îmbrățișare și multe încurajări, speranțe și îl așteptam cu ecograful pornit.Scriam și semnam niște hârtii și mă găndeam la dânsul. Sentimentul că ai pe pat un coleg medic e unul care te face să vezi altfel viața, l-am trăit și îl percep mereu altfel. La ora 13.30 se aprinde ecranul telefonului ce era pe silențios, un număr necunoscut… Am răspuns. M-a anunțat ca omul care se credea de neinvins și pe care îl așteptăm, nu va mai veni!

Așa e viața noastră a tuturor, o adiere, o tresărire de-o clipă a anilor ce au fost și care nu știi dacă vor veni!
Acest crâmpei de viață mă va urmări mereu. Și iată, se demonstrează încă și încă odată că merită să te bucuri de viață la maxim, clipă de clipă, pentru că moartea poate veni oricând!

Rămas bun domnule doctor, drum lin, aveți grijă acolo sus de vertijurile îngerilor, de ciocanul, nicovala și scarița din urechile celor ce păzesc poarta Raiului, bateți acolo tare și veți vedea că nervii acustico-vestibulari sunt întregi!

Dumnezeu să îl odihnească și să îl aibe în pază!

” Nu am moarte, cu tine nimic,
Eu nici măcar nu te urăsc
Cum te blestema unii, vreau să zic,
La fel cum lumina pârăsc.

Dar ce-ai face tu şi cum ai trăi
De-ai avea mamă şi-ar muri,
Ce-ai face tu şi cum ar fi
De-ai avea copii şi-ar muri?!

Nu am, moarte, cu tine nimic,
Eu nici măcar nu te urăsc.
Vei fi mare tu, eu voi fi mic,
Dar numai din propria-mi viaţă trăiesc.

Nu frica, nu teamă,
Milă de tine mi-i,
Că n-ai avut niciodată mamă,
Că n-ai avut niciodată copii”.

Răpus de un virus mic, un OM mare a trecut în neființă, intubat, izolat, fără a putea fi mângâiat și alinat de soție sau copil. Devine astfel pentru marea majoritate a oamenilor un număr, o comunicare, câteva rânduri dintr-un destin asumat să facă bine oamenilor.

Medic internist cu vastă experiență, a muncit și suferit într-un sistem pe care l-a slujit cu credință până în ultima clipă.

A fost un om blând, modest, un doctor de echipă, gata oricând să ajute și care și-a trăit destinul în epoci diferite, luând ca punct de reper anul 1989.

Înaite de a-i judeca deciziile, pentru că sunt convins că vulturii stau la pândă, luați aminte pilda celui Înviat a treia zi după scripturi, zi în care a plecat și doctorul Valeriu Neagoe:
„Cine dintre voi este fără păcat să arunce cel dintâi cu piatra”.

Dumnezeu sa îl ierte și să îl odihnească!

1. Cum să avem încredere când atâția ani ați promis spitale regionale, ba chiar unul metropolitan, investiții majore și nici măcar pe cele vechi nu le-ați văruit? Prin manipulare, camere de luat vederi în ochi ați întors o societate întreagă împotriva noastră, din șpăgari, nenorociți, criminali, proști nu ne-ați scos-pentru 5% cozi de topor un întreg sistem era stigmatizat. Acum, când avioanele nu mai zboară în țări străine, brusc ați întors foaia…

2. Să ne amintim de Colectiv, când pacienții „sunt tratați ca în Germania, avem de toate”, iar ei, săracii erau infectați cu toți germenii de spital posibili, toți apoi ridicând din umeri?

3. Să ne amintim recent, cum cu boala la ușă va jucați de-a guvernele, de-a alegerile anticipate, „vreau guvernul meu”? Care a fost” beneficiul” cheltuirii a 50 de milioane de euro pentru cele două referendumuri pentru familie și pentru justiție? De ce nu ați pus un ban de-o parte, de ce nu ați prevăzut ca numeroasele agenții de exemplu vor deveni pietre de moară pentru un buget care trăiește din împrumuturi. Apropo, veți găsi bani ieftini?Veți putea plăti integral salariile? Așa a spus ministrul care a scris demisia pe Facebook, fără sa dea ochii cu o cameră de luat vederi, dar cine îl crede?

4. De ce ați permis și întreținut războiul stat-privat inclusiv în medicină? „Vin privații să facă Urgență, să pună stenturi, să pună chimioterapie, ne fură banii”, așa urlau unii din toți rărunchii… Banii asiguraților, ai oamenilor tratați în condițiile pe care le știți. Să avem încredere??Pacienții oncologici sunt dați afară din spitale să facă loc bolnavilor cu coronavirus, nu era bine să fie o alternativă? O știre cât o catastrofă cardiologică a cutremurat lumea medicala: Se închide Institutul din Târgu Mureș, singurul care face transplant cardiac, operații la copii pe cord, centru de excelență în cardiologie. De ce? Ați gândit ce înseamnă distrugerea lui? Profesorul Suciu era consternat în fața camerelor de luat vederi, dar… Ați închis ochii la distrugerea institutului care prepara vaccinuri…

5. Acum la Constanța vor ateriza avioane cu 1500 de compatrioți, e normal să repatriem proprii cetățeni, dar cine face triaj, unde, cum testezi suspecții, unde internezi pacienții posibil de internat, cum asiguri securitatea lor și a celorlalți locuitori? Ieri și alaltăieri se asfalta curtea spitalului de Infecțioase, acum, de rușine probabil.Medicii sunt epuizați deja, sunt puțini, fără radiologie, laborator non-stop, fără alte specialități, fără teste, fără computer tomograf, fără linie de gardă pe terapie intensivă. Sau nici asta nu știați? Cum să avem încredere?Când un medic rezident din spitalul județean a avut curajul să arate debandada după cazul pozitiv, a fost probabil chemat puțin și invitat la omerta.

6. De o săptămână „eroii în halate albe” jigniți, umiliți, scuipați sunt brusc buni. Le cereți sacrificiu, eroism? Ce le oferiți? Aproape nimic:o să aducem măști, costume, o să avem de toate… O să… Ați sunat pe la medicii de familie din oraș, dar la cei din comune și sate? Oamenii de afaceri, instituții private, au început sa doneze bani mulți, voluntari vin în sprijinul pacienților și ai sistemului. Nu am auzit o donație din partea politicienilor, a firmelor patronate! Vreți solidaritate? De unde credibilitate?

7. Scoateți în ceasul al doisprezecelea jandarmii pe stradă, izolați oamenii, supravegheați pe cei întorși, construiți după modelul Bucureștiului un spital militar, se poate chiar în curtea abandonată a spitalului de Infecțioase. Dacă nu se poate, chemați soldații americani din bază, au mai făcut curat și au zugrăvit prin Dobrogea, nu le-au căzut gradele!Și vom veni cu toții voluntari. Cu ei, cu armata, cu alții! Dar nu cu voi!

8. Ca idee, pentru noi, cetățenii, aveți curaj să ne spuneți dacă ați primit informații de la serviciile de informații externe și interne despre posibilitatea existentei pericolului pandemiei? Cu siguranță că da! Dar erați ocupați cu jocurile politice murdare. Și plicurile sigilate cu munca lor au rămas în fișete. Sau poate au ajuns bărcuțe și avioane de hârtie. Nu-i nimic, suntem cu toții prizonieri. Scapă cine poate!

Dumnezeu să binecuvinteze România!

Am plecat la Cluj împreună cu prieteni de-o viață să vedem „miracolul” din Ardeal, să înțeleg de ce merg investitorii acolo, de ce artiștii mari vin sa concerteze, de ce multe evenimente culturale, sociale își au la Cluj desfășurarea.

În primul rând, după aterizare, poți comanda un Uber; a venit în cinci minute un domn cu care am discutat ce s-a făcut la Cluj, cum e privit primarul. Am rămas surprins de laudele aduse, subliniind câte parcuri a făcut, cum a introdus transportul copiilor dimineața, cum a reușit să mențină curățenia în oraș, cum a dezvoltat transportul public, ideea de metrou, dorința de a construi un alt aeroport. Alt aeroport? Și gândul mi-a zburat la aeroportul Kogalniceanu, care are doua zboruri în prezent, spre Londra și Istanbul. În ziua sosirii noastre erau patru curse doar din București!!!

Ce m-a surprins la Cluj? În primul rând, senzația de Occident, curățenia străzilor, trotuarelor, numeroase parcuri, statui îngrijite, clădiri renovate, lume zâmbitoare, mulți tineri, foarte mulți străini și peste toate, în Cluj nimeni nu se ceartă, mașinile nu claxonează isteric, nu am văzut semne obscene, înjurături, sau semne cu farurile dacă ai greșit ceva în trafic. Nu am văzut celebrele pubele de gunoi… A, era sa uit, nu am văzut farmacii pe metru pătrat una lângă alta, case de pariuri și spălătorii auto în locuri unde nu îți dădea prin gând, stații Peco pe unde le-a trecut unora sau altora prin cap.

Am văzut grija pentru spații verzi, parcuri supravegheate video, oameni veseli și care nu stăteau cu ochii în telefoane, surprinzător de puțini fumători și absolut normal, zone exclusiv pietonale! Târgul de Crăciun a fost o altă surpriză, amplasat cu inteligență într-o piață cu acces spre străzi unde se putea parca, toate parcările sunt contracost, atât de pe telefon, dar am văzut și parcometre. Numeroase căsuțe aranjate, stâlpi și pomi ornați cu becuri led, mirosuri de îți tăiau respirația de la castane coapte, la plăcinte cu brânză, cu mărar, cu toate fructele posibile, prăjituri, cozonaci, clătite… Plus foarte multe căsuțe cu obiecte artizanale, altele cu haine de sezon pentru copii, în special.

De 1 decembrie mii de oameni au venit la ora 12.30 în Piața Avram Iancu sa asiste la manifestări, la această oră pentru că primarul era la biserică, pentru că în această zonă credința nu e un lucru de paradă, oficialitățile nu le-am văzut să aibe gărzi de corp, nu am auzit o înjurătură sau huiduieli. După terminarea evenimentului, foarte puține lucruri de strâns în urma oamenilor, marea lor majoritate mergând la plimbare, sau în restaurante cu adevărat semănând cu cele occidentale.

Sigur, au și ei o grămadă de alte probleme de rezolvat, dar făcând o comparație cu Constanța, un oraș binecuvântat de mare, cu o vechime mult mai mare, cu clădiri paraginite ce ar putea fi renovate, cu străzi adevărate focare de infecție ce ar putea fi scoase la lumină, cu traficul infernal, cu… toate neajunsurile noastre! Speranța moare ultima, mai are timpul însă răbdare?

Ha(Barna)aveam că după două zile de la un moment în care sute de mii de oameni au acordat un vot stând unii în ploaie, alergând între orașe, îndurând umilințe și așteptând de la urne o schimbare de atitudine,

Ha(Barna)aveam că în loc să negociați un post de al doilea om în stat ați preferat un loc mai cald fără vizibilitate,

Ha(Barna)aveam că lipsa de experiență politică e atât de mare și vizibilă de la înălțimea procentelor obținute ca vot negativ împotriva celorlalți și pe care procente nici nu le visați,

Ha(Barna)avea prietenul meu de o viață, șef mecanic pe o navă în China care a închiriat o mașină și a mers 6 ore sa voteze la Consulatul României din Shanghai,

Ha(Barna)aveți ce rapidă va fi căderea, pentru că e ușor să ajungi în vârf, dar e foarte greu sa te menții acolo,

Ha(Barna)veți că expresia „Aiasta nu se poate” vi se potrivește de minune, iar prezența d-v în studioul acelei instituții care a împroșcat cu noroi intelectuali, actori, profesori, președinți…a produs o greață profundă care nu trece cu nici un antivomitiv!

Toți sunteți la fel! Noapte bună România, oriunde te-ai afla!

Într-o Românie divizată, numai orbii nu observa evidenta trasare a graniței, noua delimitare situată la arcul carpatic fiind pe zi ce trece mai vizibilă și mai adâncă. Reuniunea recentă de la Sibiu, aspectul orașului, aprecierile oamenilor la adresa deschiderii spre dialog a înalților oficiali europeni, aprecierea nedisimulata a acestora pentru acea zona a țării, fac iată posibile aceste gânduri. Până și premierul Ungariei, altminteri foarte reticent la dialog cu oficialii de la București, era mai vesel și deschis inclusiv spre discuții chiar și fugitive cu presa, poate mersul pe covorul roșu deschizând oarecare gânduri…

Numai cei ce refuză să vadă nu observă aerul occidental din orașele de peste Carpați, investițiile masive private în producție, deschiderea de platforme industriale, fabrici de componente auto, dezvoltarea foarte mare a turismului, amploarea renovării orașelor – să spunem doar ca moștenitorul coroanei engleze a cumpărat proprietăți acolo, nu în altă parte. Când treci Carpații parcă nici nu mai e atâta ură, atâta dezbinare.

Festivaluri culturale , meciurile echipelor de tenis- sport nobil, expoziții, orașe smart, autobuze electrice, universități cu rezultate bune, au trasat fără doar și poate o linie mai mult decât imaginară în pământul bogat al acestei țări. Gala premiilor UNITER a avut loc aseară tot într-un oraș de frunte de peste Carpați. Nici asociația primarilor din zona de vest a țării, sătui până peste cap să aștepte de la București proiecte și finanțare, nu a făcut să tresare un vânt de schimbare pe la capitală.

Priviți o hartă din 1940, anul pierderii Ardealului, e drept atunci fără Brașov și Sibiu. Și încercați să vedeți realitatea de azi. E din ce în ce mai clar ca granița Europei de vest se oprește la arcul Carpaților. De acolo, doar vântul și gândul vor trece spre noi!Așa cum Europa are două zone, tot așa se vede și România, împărțită. De data aceasta nu de un diktat, ci chiar de noi!

„Vezi că mâine sunt 5 internări. Se externeaza cele doua doamne și cei trei domni, știi de toți. Vorbește cu asistenta șefa sa ii treacă peste 6 luni la reevaluare. Pe domnul acela cu dureri cam atipice sa îl programezi la un CT abdominal cu contrast, iar pe femeia de m-a rugat colega de la chirurgie am vorbit la Neurologie, du-te cu el sa îl vadă la ora 11.00.Să faci foile celor ce se internează, sigur o sa facă vizita mare. Sa le ia analize la toți, EKG, radiografie pulmonară, vezi care au nevoie de ecografii vorbește tu, ce ți se pare ca nu e în regula discutăm punctual. Și unul e cu tulburări de tranzit, e programat la colonoscopie. S-a pregătit acasă. Ia și studenții mei azi, pe cei de dimineață. Ai făcut externarile de ieri, da? Faci foile cu ei. Trebuie la Comisia oncologică de prezentat cazul, știi de el. Ai văzut ca am avut dreptate cu bărbatul de 65 de ani… are insuficienta renala, trebuie vorbit sa vedem… Ești de garda de la 13.30?A, bine, în ATI am văzut bolnavul acela cu stare gravă, îi mai scrii o evoluție pe seara și mâine dimineață. Pentru mâine pleacă cei doi, le faci externarea și trebuie duse foile cu plata cu ora. Ia și cataloagele sa le avem ca mai e puțin și începe sesiunea. Ți-am lăsat bonurile de sânge și plasma parafate la cel cu hemoragie digestiva. Ce garda grea ai avut în urma cu doua zile! Muncești cam mult… asa se capătă experiența! Îți iau eu studenții de la 11.00, stai liniștit! Ai văzut pacienții deja, super,trecem impreuna sa îi văd și eu. Cum, s-a stricat colonoscopul? Mergi te rog și vezi, găsește o soluție, hai ca sun și eu, rezolv, te sun. Și la cardiologie cei doi, un RMN la cel icteric, am stabilit”.

Într-o asemenea desfășurare de evenimente este viata unui medic rezident.Poate și mai și… E de multe ori la ușile DSP, secretariat de facultate, șef de secție, contabilitate, resurse umane, cereri, semnături… Iar înăuntru nu intră decât după ce a așteptat… să se învețe cu greutățile!La ușile astea zici ca stai? Ai fost la București la Centrul de Perfecționare? Să vezi acolo, stai într-un semiîntuneric, ești pus într-o situație.. Are vestiar unde să se schimbe? Nu are. Își lasă în mașină hainele. Nu are mașină!? Nasol… Poate îl ia cineva cu el în vestiar. Trebuie sa își pună și pantalonii, a, gata, la toaletă, rezolvat. Cum care toaletă, a pacienților, că nu știe încă „mersul”, mai e până o să își facă o cheie de la toaleta celor „mari”. Acolo e și săpun lichid, hârtie igienică, chiar un umeraș, pentru că unde mama naibii pui hainele de care te dezbraci? Hai că te găzduiește gospodina la magazie, ești și tu atent acolo cu o cafea, ce tare ești…Rezidenții unde scriu foile la voi pe secție? Aaa, nu e un spațiu amenajat? Doar în saloane… Și externările, trei calculatoare… cum naiba să facă ? Trebuie să vadă la noapte, poate o fi liniște pe la 2,3, dacă s-o putea.

Dacă e inclus în linia de gardă mănâncă, dacă nu, când se duce cineva la chioșc, să îi cumpere două plăcinte și o cola. Ce e la masa de prânz? Aripioare vineții cu orez? Și diseară piure cu pulpe tot vineții? Să ia patru plăcinte!

Va urma