O oră în urmă, 30 de ani înainte, sau distanța dintre Podul cu lanțuri și Podul de butelii

Am abandonat de multă vreme scrisul, dezamăgirea vremurilor trăite și imposibilitatea de a schimba ceva, punându-și amprenta pe această decizie. Dar gata, de acum ne vom regăsi și vă voi transmite gânduri, cazuri interesante trăite, impresii din călătorii. Inițial am dorit sa pun un titlu mai dur, amintindu-mi de celebrele cuvinte:”Ciocul mic, acum noi suntem la putere!” și să îl modific în” Ciocul mic, acum hai la muncă, indiferent de cine este la putere! „.

Pașii m-au purtat în aceste zile într-un oraș aflat la o oră și un pic de zbor cu avionul, un oraș care m-a cucerit prin curățenie, civilizație, bun simț, respect pentru oameni, grija pentru trecut, evidențierea celor ce au reprezentat ceva în istoria țării.

Despre Budapesta este vorba. Nu sunt decât de o zi aici, dar pur și simplu sunt uimit. Nici nu știu ce sa subliniez mai întâi: curățenia, mașinuțe care spală strazile-in Piața Ovidiu nu am văzut niciodată așa ceva, taximetriști la cravată, parcuri îngrijite, autobuze hibrid, tramvaie noi, dar peste toate, clădirile renovate respectând aspectul vremurilor de când s-a pus prima piatra de temelie. Am văzut calitatea pavajului folosit, am observat conservarea stricta a zidurilor vechii cetăți, bariere de acces în zona protejată, am văzut cum se îngrijesc pomii și florile, cum trotuarele sunt netede ca în palmă și poți plimba copiii în cărucioare. Nu am văzut mașini parcate pe trotuar, abandonate, scormonitori în gunoaie, câini pe străzi sau cerșetori. Am rămas uimit de cum arată podurile ce traversează cele doua maluri ale Dunării, de aceea mi-au venit imaginile podurilor Constanței sau Bucureștiului, despre Dâmbovița ce traversează capitala României, sau despre frumusețea neexploatata a Canalului Dunăre-Marea Neagră.

Centrul vechi al Constanței este asemenea unui om biciuit, plin de răni, cu rare suprafețe de piele cicatrizata. Avem clădiri atât de frumoase, pline de istorie, rămase în paragină, toată lumea ridicând din umeri. Chiar nu se poate face nimic, pana la urma urmei un referendum local prin care sa se achiziționeze aceste clădiri de pe piața, sa fie renovate și apoi administrate fie public, fie privat, ar putea fi o soluție.

Am văzut un transport public civilizat, ma gândesc la distrugerea șinelor de tramvai, abandonarea tramvaielor, care acum, când numărul de mașini creste zilnic, ar fi putut fi o alternativă bună dacă ar fi fost înlocuite vagoanele și reparate șinele. Tot așteptăm noile autobuze, în speranța că vom putea călători civilizat și să lăsăm mașinile acasă.

Aproape treizeci de ani trecuți de la Revoluție, fără a se observa lucruri bune, ba mai mult, dezbinarea, invrajbirea unora împotriva altora, războiul româno-român, așa cum spunea Octavian Paler, a ajuns sa ne domine viața! Degeaba e ceasul cu oră înaintea lor, ei sunt cu treizeci de ani înaintea noastră!

Am obosit, opriți planeta, vreau sa cobor!

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s