Distanța dintre Cluj și Constanța e tot aceea dintre a vorbi și a face

Am plecat la Cluj împreună cu prieteni de-o viață să vedem „miracolul” din Ardeal, să înțeleg de ce merg investitorii acolo, de ce artiștii mari vin sa concerteze, de ce multe evenimente culturale, sociale își au la Cluj desfășurarea.

În primul rând, după aterizare, poți comanda un Uber; a venit în cinci minute un domn cu care am discutat ce s-a făcut la Cluj, cum e privit primarul. Am rămas surprins de laudele aduse, subliniind câte parcuri a făcut, cum a introdus transportul copiilor dimineața, cum a reușit să mențină curățenia în oraș, cum a dezvoltat transportul public, ideea de metrou, dorința de a construi un alt aeroport. Alt aeroport? Și gândul mi-a zburat la aeroportul Kogalniceanu, care are doua zboruri în prezent, spre Londra și Istanbul. În ziua sosirii noastre erau patru curse doar din București!!!

Ce m-a surprins la Cluj? În primul rând, senzația de Occident, curățenia străzilor, trotuarelor, numeroase parcuri, statui îngrijite, clădiri renovate, lume zâmbitoare, mulți tineri, foarte mulți străini și peste toate, în Cluj nimeni nu se ceartă, mașinile nu claxonează isteric, nu am văzut semne obscene, înjurături, sau semne cu farurile dacă ai greșit ceva în trafic. Nu am văzut celebrele pubele de gunoi… A, era sa uit, nu am văzut farmacii pe metru pătrat una lângă alta, case de pariuri și spălătorii auto în locuri unde nu îți dădea prin gând, stații Peco pe unde le-a trecut unora sau altora prin cap.

Am văzut grija pentru spații verzi, parcuri supravegheate video, oameni veseli și care nu stăteau cu ochii în telefoane, surprinzător de puțini fumători și absolut normal, zone exclusiv pietonale! Târgul de Crăciun a fost o altă surpriză, amplasat cu inteligență într-o piață cu acces spre străzi unde se putea parca, toate parcările sunt contracost, atât de pe telefon, dar am văzut și parcometre. Numeroase căsuțe aranjate, stâlpi și pomi ornați cu becuri led, mirosuri de îți tăiau respirația de la castane coapte, la plăcinte cu brânză, cu mărar, cu toate fructele posibile, prăjituri, cozonaci, clătite… Plus foarte multe căsuțe cu obiecte artizanale, altele cu haine de sezon pentru copii, în special.

De 1 decembrie mii de oameni au venit la ora 12.30 în Piața Avram Iancu sa asiste la manifestări, la această oră pentru că primarul era la biserică, pentru că în această zonă credința nu e un lucru de paradă, oficialitățile nu le-am văzut să aibe gărzi de corp, nu am auzit o înjurătură sau huiduieli. După terminarea evenimentului, foarte puține lucruri de strâns în urma oamenilor, marea lor majoritate mergând la plimbare, sau în restaurante cu adevărat semănând cu cele occidentale.

Sigur, au și ei o grămadă de alte probleme de rezolvat, dar făcând o comparație cu Constanța, un oraș binecuvântat de mare, cu o vechime mult mai mare, cu clădiri paraginite ce ar putea fi renovate, cu străzi adevărate focare de infecție ce ar putea fi scoase la lumină, cu traficul infernal, cu… toate neajunsurile noastre! Speranța moare ultima, mai are timpul însă răbdare?