Dr.Florian Stoian

Pe ritmuri de rock, blues, fox, în trecerea dintre ani am uitat de neîmplinirile prezentului. M-am întrebat acum când cântă ABBA de unde vine forța teribilă a generației născute în anii 60 și 70.Suntem la ora 2.30 și se dansează, lumea e veselă și emană o dorința teribilă de a trăi viața la adevărata valoare.

Probabil ca forța vine din anii cu rație la curent electric, zilele în care cărțile

citite erau bucuriile curente, când muzica la magnetofoane și casetofoane reprezentau un premiu pentru realizările de zi cu zi.

Pentru că aceste generații aveau treapta I și treapta a II a și trebuia sa înveți să „îți sară capacele”, altminteri…

Pentru că aceste generații se hrăneau din învățăturile unor modele extraordinare, ce își dădeau sufletul sa ne arate cum sa ne comportăm în societate și cum sa ajungem oameni. Acestor modele generațiile 60,70 și 80 le datorează succesele de azi. Ale celor ce au mai rămas, pentru ca foarte mulți au părăsit țara.

La mulți ani generații ce ar trebui să conduceți orașe, deconcentrate, ministere, din păcate rămași prizonieri într-un pseudocapitalusm în care forța liberalismului este sufocată de un populism ieftin!

Trezirea din acest somn va produce convulsii teribile! Pregătiți Diazepamul și Cămașa de forță!

Plecarea într-o lume mai bună a doctorului Cristian Davidescu, oncolog și hematolog din Constanța, continuă șirul de pierderi din lumea medicală a orașului nostru, într – o societate împărțită între laudă și înjurătură la adresa celor ce îmbracă halatul alb în încercarea de a alina suferința.

Exponent al unei generații foarte valoroase din oraș, dr. Cristian Davidescu a fost unul din primii oncologi ai Constanței, ulterior alăturându-se domniei sale alți colegi dintr-o specialitate a căror pacienți suferă pentru fiecare zi smulsă bolii.

L-am cunoscut personal, treceam zilnic pe același hol de spital, am avut pacienți comuni, am discutat de multe ori despre medicină, viață și soartă.

Doctorul Cristian Davidescu a fost un om de echilibru, un om decent și care a iubit profesia de medic. Îndepărtat brutal din conducerea secției de Oncologie, a lucrat ulterior într-un spital privat din Constanța și apoi la Spitalul din Tulcea, de unde a și plecat dintre noi.

A fost un om bun, care a suferit enorm în plan personal, un om cu suflet ales, mai mereu vesel și un coleg cu standarde înalte, adulat și criticat ca orice om care trece prin viață!

Dumnezeu să îl odihnească și, pentru o clipă, cei ce l-ați cunoscut, rugați-vă pentru sufletul lui bun!

„Cu mâne zilele ți-adaogi/Cu ieri viata ta o scazi

Și ai cu toate astea-n față /De-a pururi ziua cea de azi”.

 

Infarctul masiv al unei persoane publice, prezentarea cazului în spital și chemarea de acasă a echipei de cardiologie interventională, adică a doctorilor capabili să deschidă vasul și să monteze un stent, toate acestea, într-un spital clinic universitar, a arătat a câta oară, subțirimea sistemului, lipsa personalului capabil să facă aceste proceduri. Vâlva creată în jurul cazului, a unei persoane publice, dă de gândit oamenilor obișnuiți care se întreabă pe bună dreptate ce ar fi făcut sistemul pentru oameni simpli, obișnuiți…

Oamenii care au nevoie de coronarografie, investigația cu valoare de aur pentru inima lor, aleargă besmetic între spitalele publice, sufocate și spitale private cu liste de programări- unde prețul investigației este cuprins între 1300 și 2000 RON, iar apoi urmează veșnic întrebarea:de unde să fac rost de bani de stenturi, 2000 de euro minim un stent, dacă trebuie să mă operez pe cord, de unde bani? Drama pacientului coronarian e teribilă, oameni care ar putea trăi poate ani mulți mor în anonimat, neputând fi evaluați și stentați.

Am avut de-a lungul timpului mulți oameni salvați, practic cu inimi noi cum îmi place să le spun, mă văd cu ei la controale și ne amintim de contextul fericit, de mesajele și telefoanele pentru Fundeni, Monza, Sanador, acolo ei primind o șansă la o nouă viață.

În 30 de ani de la schimbarea de regim poporul român, cetățenii ei, a primit milioane de promisiuni, fiecare om a trăit cu speranța că sistemul sanitar le va fi prieten și nu un pas spre… veșnică pomenire.

România a cheltuit 43 milioane de dolari pentru un referendum inutil!!! Un angiograf costa 350.000 de euro cred, dacă doctorii sunt motivați pot face pregătire pentru a se perfecționa în cardiologie interventionala și să fie în fiecare județ cel puțin două angiografe pentru a putea face avalanșei de bolnavi! Orgoliul inutil că vezi Doamne, cum să decontezi către privat aceleași cheltuieli ca la stat arată, a câta oară, micimea umană a celor ce conduc și incapacitatea de a înțelege că banul contribuabilului trebuie sa urmeze pacientul, în beneficiul lui pentru a trăi mai mult și că tu stat trebuie sa ai mecanisme de control pentru bani.

Sănătate tuturor, aveți grijă de inima voastră și nu uitați să puneți bănuți de – o parte! Tic, tac, ceasul inimii bate, coronarele se umplu sau nu cu sânge, placa de colesterol crește pe zi ce trece, cine știe cum se rupe… Aveți numere de telefon pentru servicii de cardiologie intervențională 24 din 24?

Am ajuns în Paphos la sugestia unui pacient, care mi-a lăudat locul pentru mare, soare, liniște si fructele de mare, pentru a cunoaște Ciprul. Îmi povestise despre stânca din care spune legenda ca Afrodita a apărut din spuma mării, dar și despre alte locuri ce merită a fi cunoscute. Am găsit un zbor direct la un preț ridicol de mic, cu cazarea a fost mai greu întrucât am refuzat din start să închiriez mașină- se circulă pe stânga, la fel ca în orice fostă colonie engleză, multe din locurile hoteluri erau rezervate.

Paphos ne-a întâmpinat cu o vreme foarte frumoasă, până la 30 de grade ziua, cu o mare de un albastru special, cu faleză foarte curată, cu obiective turistice interesante, cu restaurante cu preturi bune si muzică live seara, cu oameni foarte amabili si serioși.

Nu despre obiective turistice as dori să mai scriu câteva rânduri, doar să vă spun că nu mă așteptam să întâlnim atât de mulți români, dar și ruși, bulgari, atât în orașe, dar și în sate îndepărtate, nivelul exodului românilor fiind comparabil cu al popoarelor lovite de război. De la aeroport, la magazine, hoteluri, restaurante, până la… limba română era prezentă obișnuită. „Cu noi românii s-a deschis aeroportul în urmă cu 10 ani” ne-a spus o doamnă în aeroport, „Ne măncăm precum câinii, noi românii”, mi-a transmis un ospătar, întărind ideea că de multe ori există și invidie între cei stabiliți acolo. Dar, gânduri de revenire în țară nu prea am întâlnit. De la simplitatea înmatriculării unui autoturism, chiriile mai scăzute decât în țară, până la accesul la școli și spitale, toate sunt argumente în favoarea țării de adopție.

Rușii… altă populație ajunsă în număr foarte mare. Există în Cipru inscripții în limba rusă peste tot, vorbitori de rusă, firme, proprietari de clădiri. Am mai observat acest lucru în Spania și Franța, dar nu de amploarea aceasta. Inutil să mai spun ca în excursiile organizate ghizii erau ruși, iar colegii de drum în proporție de peste 80 la sută aparțineau națiunii vecine.

Ce înseamnă asta? Rusia tace si face, lasă la o parte încrâncenarea din politica europeană, investește masiv în zone turistice, aduce populație în alte meleaguri. Adică putem spune că va reface peste cateva zeci de ani influența masivă asupra Europei si a lumii.

În acest timp România pierde inteligență, oameni tineri, copii ce ar putea fi speranța acestei țări frumoase, doar prin oameni școliți putându-ne ridica din nou din mlaștină.

Are clasa politică interes să ajute la renașterea noastră? Răspunsul pare mai degrabă nu.

P. S Cine este Dobromir? Un ospătar bulgar venit la muncă și care avea în limbajul curent cuvinte românești.

Într-o epocă românească dominată de prezența multor oameni cu școală puțină, a vorbi despre o carte sau un film de inteligence , cum e cazul de față, poate fi riscant, dar…. încercarea moarte n-are.

Eroul acestui film a murit în 2007,la Londra, la vârsta de 64 de ani, în condiții neelucidate-accident sau crimă. A fost un personaj cheie în lumea cu totul specială din realitatea Orientului Mijlociu, un om cu acces la informații de prim rang, dat fiind căsătoria lui cu fiica președintelui Egiptului, ulterior, după decesul acestuia fiind tot diplomat de rang înalt în administrația următorului președinte, Anwar Sadat, asasinat în mod surprinzător în timpul unei parade militare. A fost emisar special inclusiv în relațiile speciale cu dictatorul libian Gaddafi, subliniat întocmai și în film.

Dar partea spectaculoasă a destinului înaltului funcționar egiptean constă în oferirea de informații strict secrete cu caracter militar catre serviciul secret israelian, Mossad, însuși seful serviciului recunoscând că „Îngerul” a fost cel mai tare furnizor de informații din secolul XX pentru serviciul israelian.

Lăsați așadar oamenii mici români cocoțați efemer în funcții mari și priviți un film pe Netflix ce respectă întocmai destinul lui Ashraf Marwan, unul din cei mai mari spioni ai secolului XX, omul care a salvat Israelul!

Când am plecat spre Istanbul, unul dintre prieteni m-a rugat „să salut bătrânul Bosfor” din partea lui. Prietenul meu, istoric, chiar doctor în istorie, din acela adevărat, cu cercetare muncită, știa el ce știa despre acest loc unde se unesc apele Mării Negre cu cele ale Mării Marmara. Martor al Căderii Constantinopolului in 29 mai 1453, adică al Bizanțului si odată cu el a creștinismului în aceste părți ale lumii, punct strategic esențial, martor a pagini intregi de istorie, Bosforul te cucerește prin culoarea apei, prin măreția podurilor înălțate peste el, prin bogăția de pe maluri.

Două mari tragedii leagă poporul nostru, atât de încercat, de Bosfor. In câteva cuvinte, vă voi aduce aminte despre ele. Primul, uciderea lui Constantin Brâncoveanu, în zi de 15 august, sărbătoare mare a creștinătății, împreună cu fiii săi, a avut loc în Inchisoarea celor șapte turnuri, înfricoșătoare clădire transformată în loc de execuție a multor oameni, inclusiv turci. Scurta plimbare pe lângă zidurile cetății, înconjurată azi de un superb parc plin cu copaci, flori, gazon si bănci, te fac să te gândești la strigătele de ajutor si chinurile prin care a trecut Constantin Brâncoveanu, la patriotismul său, la exemplul pe care l-a dat jertfindu-si viața pentru credința ortodoxă și preferând moartea în locul schimbării religiei în care a fost uns dommitor. Trecand pe lângă zidurile acestei închisori, o emoție te cuprinde, te uiți spre Bosfor, acolo unde trupurile martirilor Brâncoveni au fost aruncate si apoi recuperate, întru odihnă si veșnică recunoștință.

Al doilea moment tragic, relatat pe larg într – o carte a d-lui Constantin Cumpănă, un om pe care îl stimez pentru verticalitate, cred că singura carte despre tragedia românească de pe Bosfor, aduce în memorie moartea marinarilor romani de pe nava Independenta, nava amiral a flotei românești, mândria marinei comerciale, care a fost lovită de o navă grecească, incendiul care s-a produs ducand la decesul a patruzeci si doi de marinari, zeci de copii rămânând orfani, familii întregi plângând ani de zile și căutând în fiecare val al Bosforului amintirea celor dragi. Trei barbati au supraviețuit tragediei românești de pe Bosfor, propaganda comunistă de atunci ascunzând adevarul pentru totdeauna.

Așadar, atunci când vizitați Istanbulul, dincolo de toate să spunem lumești, aprindeți o lumânare întru odihna veșnică a Brancovenilor, adevărați patrioți, apărători ai creștinismului, apoi pentru românii arși de vii pe Bosfor, în catastrofa navei Independența!Cu greu am găsit o Biserică ortodoxă, lângă piața Tacsim.

Istoria e cea mai frumoasă poveste pentru cei ce învață din ea!

Aseară , pe faleza Cazinoului din Constanța, a fost sărbătoare, a fost auzită vocea Doamnei Maia Morgenstern, a fost o orchestră în toată regula, au fost interpretări inclusiv ale unor cântece vechi românești. Pentru câteva ore am trăit normal. Cum noaptea toate pisicile sunt negre, chiar si clădirea Cazinoului aflat într-o degradare continuă, a părut că vrea să renască, chiar și oamenii au fost uimiți de ceea ce se poate înfăptui când orgoliile sunt lăsate în urmă. Mai mult decât omagiul Reginei Maria, o englezoaică ce a iubit România mult mai mult decât o iubesc românii astăzi, aseară a fost o lovitură pentru toți inculții aflați la cârma acestei țări frumoase, schimonisind limba română și umplându-se de penibil zi de zi.

Cum speranța moare ultima, sperăm să trăim să vedem Cazinoul renovat, pavelele reparate, Casa cu Lei readusă la frumusețea ei, hotelul Intim respirând suflet eminescian si poezia „La steaua” răsunând iarna și vara.

IN MEMEORIAM DR. DANIEL GHERASIM

Cine nu îl știa în Fundeni pe dr. Daniel Gherasim? Aveai un pacient ce necesita test de efort, repede la parter la dr. Gherasim, voiai sa te consulți despre un pacient cu lipotimie sau sincopă, știai unde îl găsești, aveai dubii asupra unui test efectuat în altă parte trimiteai un semn și găseai o programare. Consultai un sportiv cu aritmie si doreai un second opinion cu un test de efort, scriai repede pe un colț de hârtie numele si unde să meargă. Cred că putea sa vorbească despre testarea la efort, despre recuperarea pacientului stentat sau operat pe cord zile întregi.

Format  în scara de valori și a tradițiilor Fundenilor, erudit, modest si foarte inteligent, dr. Daniel Gherasim a învățat generații de doctori cu ce se mănâncă un test de efort, EKG-uri interesante și cum să întelegi modificările la efort. A trăit pentru a crea medicină, lucru rar astăzi, a ars pentru a face bine oamenilor, pentru că aceasta e menirea celor aleși în aceasta meserie.

Am citit astăzi vestea tristă ca doctorul Daniel Gherasim a trecut în neființă, neputând duce la capăt testul cu suferința. A plecat tânăr, cu multe planuri și cursuri ce încă mai puteau fi realizate, a plecat un spirit tânăr și un om deosebit!

Dumnezeu să-l ierte si să îl așeze în lumea celor drepți si buni!

„Cu mane zilele-ti adaogi,
Cu ieri viata ta o scazi
Si ai cu toate astea-n fata
De-a pururi ziua cea de azi.”

 

Venind din București spre Băneasa, satul… banilor, tradus din limba turcă, am trecut Dunărea la Ostrov. Mi-am amintit de copilărie, de livezile pline cu toate fructele posibile, de stugurii Cardinal, Muscat de Hamburg, de pepenii cultivați în baltă, ce ajungeau la dimensiuni de necrezut și care aveau o dulceață memorată, dar pe care nu am mai întâlnit-o niciodată.

Îmi amintesc de fermele în care lumea muncea pentru o pâine si aceea pe cartelă câteodată. La sediul administrativ al fermei ce își avea sediul unde e acum o parte din Mânăstirea Dervent erau birouri unde lucrau cei din administrație, obosiți și arși de soare în timpul campaniilor agricole, plini de praf, departe de familiile lor, iarna deplasându-se cu greutate prin zăpezile de altădată. Nimic nu avea un gust mai bun decat celebrele roșii cu brânză și ceapă la o masă încropită rapid de inginerul Rădulescu sau de domnul Popa, cu acesta mai jucam si câte o partidă de șah. Ironia sorții a făcut ca peste ani de zile să intenez într – o gardă pe inginerul Rădulescu, suferind de o boală cumplită, firul vieții unui om dedicat muncii fiind întrerupt brutal la o vârstă încă tânără.Mi-am făcut iată o datorie de onoare scriind câteva rânduri despre un om reprezentativ al locurilor.

Azi… drumul de la coborârea de pe bac e mai rău ca acum 30 de ani, plin de gropi, de praf. Clădirea vămii spre Silistra e ponosită și parcă te aștepți să cadă. Nu am fost in interior, poate acolo e mai bine. Drumul șerpuiește apoi cu niște peisaje superbe într-o zonă flămândă de turiști care și-ar putea găsi liniștea după zile de muncă. Plimbări pe Dunăre, pescuit, Păcuiul lui Soare, Canaraua Fetii, Iormacul sunt pentru mulți doar nume proprii. La o oră de Bucuresti si de orașe din Bulgaria, această zonă ar putea fi o adevărată comoară. Dacă ar mai fi construit si un pod, atunci drumul spre Constanța ar putea fi și mai frumos, iar investițiile ar înflori.

Satele Dobrogei se depopulează masiv, prin migrație și îmbătrânire, vor rămâne case părăsite si iarba va crește peste ele. Aceasta va fi Dobrogea peste 50 de ani.

Și nu statul paralel va fi de vină, ci noi cu toții. Noi am aruncat la gunoi anii de muncă ai celor ce acum au 70 de ani, din palmele si sudoarea lor s-au construit multe, dar începând cu 1990 ne-am bătut joc de… țară.

… la telefon o voce ți-a răspuns și era mama ta, ai încă trecut si poate pentru o clipă ți – ai amintit de copilărie, de școală, de lacrimi, bucurii, necazuri.

… la telefon o voce ti-a raspuns si era tatăl tău, ești un om care ai încă rădăcini adânci, pentru că modelul masculin, puterea, forța, încrederea unui tată puternic ți-a dat si ție energie să mergi mai departe, să iubești, să ierți, să încerci să îți atingi scopurile.

… ai petrecut câteva clipe împreună cu copilul tău și l-ai mângâiat, l-ai sărutat pe obraz, i-ai arătat astfel importanța dragostei părintești și i-ai fost un model pentru mai târziu.

… ai așteptat un cuvânt de la copiii și nepoții tăi plecați spre alte zări și ei nu au sunat, înseamnă că ai dreptate să fii trist și să te gândești că dezrădăcinarea acestei nații vine si din inimile a 4 milioane de români plecați spre alte zări.

Eu astăzi am fost un om fericit. M-am întâlnit cu mama mea, am auzit vocea tatălui meu, mi-am sărutat copilul meu,i-am dăruit o carte si am citit in ochii lui speranța unui viitor mai bun!