IMPARATUL SI MARGICA

Motto: „In Imperiul Roman,in momentul in care imparatul se intorcea triumfator dintr-o batalie si era aclamat de mii de oameni, exista o persoana in spatele lui,a carei misiune era sa ii spuna continuu:”NU UITA CA ESTI OM!” ( Marin Moraru-Suntem ce sunt amintirile noastre)

A fost odata ca niciodata un print care a ajuns pe un taram de langa Marea Neagra.Era tanar,ca orice print,tare dezghetat la minte,mestesugit la vorba si talentat nevoie mare in manuirea armelor.Asa era de talentat,incat in scurt timp,beneficiind si de schimbarea vechii oranduiri,fu inscaunat imparat intai pe un teritoriu,apoi si pe alte doua-trei si deveni imparatul stapan peste mult norod.Ce era la el la imparatie,numai el stia:oameni din sfatul tarii  care-l adulau, ii pupau mainile in fiecare zi,de mai multe ori chiar in aceeasi zi, tineret venit sa deprinda arta razboiului de la dansul, multime de oameni  zi lumina ,caci imparatul facea atata bine la oameni,incat se duse vestea peste mari si tari de depriderile sale. La inceput,imparatul organiza treaba cum nu se putea mai bine: dimineata se intalnea cu sfatuitorii,apoi se dedica oamenilor din imparatie, mai incolo in zi tineretului,seara iar aduna in jurul sau  pe cei  ce ii jurasera credinta.Caci,trebuie sa va spun, dintre ei, avea imparatul vreo cativa pe care tare ii indragise,si-i invata sa fie aprigi in lupta, le arata zi si noapte mai abitir ca altora cum sa manuiasca armele,cum sa aiba si ei popor la usa .Pe toti ii ajuta imparatul sa ajunga in dregatorii inalte,isi facura si ei palate mari,cu servitori,cu tineri…

Se duse vestea si pe la vecini ca acolo,la Marea Neagra, e un imparat bun la suflet,mare luptator,invingator in multe batalii,adulat de popor si care zidise cetate mare si mandra.Si-i recunoscura imparatului toate cele,unii chiar il pusera in fruntea lor si stransera legaturile cu el.

Vremea trecea,incepuse sa oboseasca si imparatul,se schimbasera parca si sfatuitorii,unii incepura sa unelteasca impotriva lui, purtand vorba de colo-colo,uitand cine i-a invatat in mestesugul armelor,spuneau cum ca imparatul e obosit, ca ei ar conduce mai bine,ca si ei pot face intocmai ca si el,ba mai bine….Nici tinerii pe care-i invatase zi si noapte nu mai erau la fel.Am uitat sa va spun ca, la un moment dat, imparatul i-a luat pe multi si i-a dus pe un alt taram, unde si mai mult popor venea sa primeasca binecuvantarea si hrana sufleteasca.Insa,norii negri se strangeau deasupra imparatiei sale.Incet,incet,il parasira toti,si sfatuitorii,si tinerii, deveniti cu mai mare putere la randul lor.Dintre sfatuitori,unul singur,culmea ,de alta religie ca dansul,ii ramase alaturi,in tot si in toate,iar dintre cei pe care-i invatase,doar o printesa il mai ajuta sa mai apuce armele.

Si, de ce ii fu frica, nu scapa.Ramase singur imparatul,pierdu incet-incet toate teritoriile,ba mai mult,fu nevoit sa mearga in alta mica tarisoara vecina sa lupte si sa invete si acolo pe altii cum e cu razboiul,cum e cu oamenii.Abandona in curand si tarisoara vecina.Se intreba mereu unde a gresit,de ce l-au parasit cu totii.Isi zise:Asa ajung toti imparatii,uitati de lume…Se uita in oglinda:albise,isi lasase chiar si cioc,era totusi multumit ca, pe taramul celalalt, mai bateau la usa oameni sa ii binecuvinteze.Era din ce in ce mai singur imparatul,se mai deplasa la cate o imparatie vecina sa mai asculte cum tinerii invatasera a se pregati,se mai intalnea cu alti imparati.Era totusi implinit privind in urma,avea copii cu imparateasa,avea nepoti…

Pe taramul unde mai venea sa isi aminteasca de manuirea armelor si sa-si linga ranile sufletesti,se intalnea mereu cu un tanar  ce crescuse sub ochii lui,la inceput ii era  aproape indiferent,apoi,mai ales cand el venise  dintr-o alta imparatie unde se pregatise si mai bine in  breasla apropiata cu a lui,cand vazu ca primea oameni de la acesta,cand vedea ca acesta stia sa faca multe lucruri,ii spuse ca va veni timpul sa vada daca acesta il poate ajuta in vreun fel.Acesta era singurul care-i spunea:-Imparate ai gresit cand ti-ai ales sfatuitorii,cand n-ai simtit uneltirile,cand din cei tineri nu ai facut mai repede dregatori, pentru ca  meritau!Cine a mai vazut imparat fara imparatie?,asa mai glumeau.

Se uita imparatul si il intreba:-Cand au trecut atatia ani?Mai ieri erai printre cei ce invatau de la mine,si acum bat la usa ta…Ce ti-e si cu viata!Hai,ia vezi,de ce nu mai am atata forta?Uite,ii spuse ,am fost la una din printesele de aici,care lucreaza cu tine, si mi-a citit in hartii si imi spune ca nu e bine deloc!Tu ce zici?

Era sfarsit de zi si acela pe care il intrebase se uita si el,scoase aparatele,puse niste unsori,se pregati,se uita o data,de doua ori,vazu ceva ,dar nu crezu ca asa ceva ii poate  pricinui imparatului necazul.Printesa era una din cele mai bine pregatite in breasla ei,recunoscu si el,dar nu asta e cheia la ce avea imparatul.Nu dormi toata noaptea omul nostru,citi toata noaptea,a doua zi se duse la imparat si ii spuse:-A doua oara va chem imparate si trebuie sa-i dam de cap!Se aseza imparatul,il unse iar omul cu cele trebuincioase,si dupa doua minute,exclama:-Gata imparate,iaca-ta minunea si necazul, O MARGICA!Se uita si imparatul,ii explica omul,ii arata,asa era ,si zise:Ce nebunie,o margica la un barbat!Ii stranse mana,cam neincrezator,pleca inchizand usa:Oare asta sa fie?Oricum,plec si in alte imparatii.

Omul nostru,acum va declar,adica povestitorul,puse prinsoare cu imparatul ca,daca va avea drepate,Imparatul sa strige tare,tare ca si pe locul lui de bastina,se face  treaba buna.Si mai trecura vreo 5 zile si povestitorul se intalni cu imparatul,iar acesta din urma,ii spuse:-Asa e,iata margica!Au vazut-0 si altii!

Ironia sortii:Imparatul, cat e de imparat,ajunse intr-0 situatie pe care el isusi o rezolvase de mii de ori!Ii era frica:daca margica nu poate sa iasa,daca mai sunt si alte margelute-desi toate aratau ca nu,dar mai stii?

Sa nu mai lungim povestea.Se lasa pe mana unui dregator priceput in margele,si totul decurse bine.Nici nu avea cum altfel.Somnoros,imediat dupa,il cauta pe omul nostru si,emotionati amandoi,isi spusera cateva vorbe de suflet-acestea raman doar intre ei!

Si-am incalecat pe-o sa si v-am spus povestea mea.Si-am incalecat pe-0 aluna si NU v-am spus o minciuna.Imaginile cu …margica-intr-o postare viitoare.

Pana atunci,ganditi-va la modelele din viata d-voastra,si nu-i uitati pe cei carora le datoram totul:parintii!

„Cine are parinti,pe pamant,nu in gand/Mai aude si-n somn ochii lumii plangand!”

Mărgica împăratului:

Adenom paratiroidian drept – imagini ecografice (colectie proprie dr.Stoian ) si scintigrama .