Doamne, nu vreau să fiu un număr! In memoriam doctor Valeriu Neagoe

” Nu am moarte, cu tine nimic,
Eu nici măcar nu te urăsc
Cum te blestema unii, vreau să zic,
La fel cum lumina pârăsc.

Dar ce-ai face tu şi cum ai trăi
De-ai avea mamă şi-ar muri,
Ce-ai face tu şi cum ar fi
De-ai avea copii şi-ar muri?!

Nu am, moarte, cu tine nimic,
Eu nici măcar nu te urăsc.
Vei fi mare tu, eu voi fi mic,
Dar numai din propria-mi viaţă trăiesc.

Nu frica, nu teamă,
Milă de tine mi-i,
Că n-ai avut niciodată mamă,
Că n-ai avut niciodată copii”.

Răpus de un virus mic, un OM mare a trecut în neființă, intubat, izolat, fără a putea fi mângâiat și alinat de soție sau copil. Devine astfel pentru marea majoritate a oamenilor un număr, o comunicare, câteva rânduri dintr-un destin asumat să facă bine oamenilor.

Medic internist cu vastă experiență, a muncit și suferit într-un sistem pe care l-a slujit cu credință până în ultima clipă.

A fost un om blând, modest, un doctor de echipă, gata oricând să ajute și care și-a trăit destinul în epoci diferite, luând ca punct de reper anul 1989.

Înaite de a-i judeca deciziile, pentru că sunt convins că vulturii stau la pândă, luați aminte pilda celui Înviat a treia zi după scripturi, zi în care a plecat și doctorul Valeriu Neagoe:
„Cine dintre voi este fără păcat să arunce cel dintâi cu piatra”.

Dumnezeu sa îl ierte și să îl odihnească!