Autor: dr.Florian Stoian

E ora 3.30, puștiul de 11 ani ne-a asigurat că pe nu știu ce aplicație a comandat taxiul pentru aeroport, că a făcut toți pașii corect și că e imposibil sa nu vină. La 3.45 a primit mesaj că suntem așteptați. De la geam se vede Bastionul Pescarilor și turnul bisericii Matei Corvin, dar ei îi spun Matias. Stăm pe strada Janos Hunyadi, adică Iancu de Hunedoara, ca o ironie a sorții. Mă și gândeam cum alergam spre malul Dunării spre o stație de taxi… dacă aplicația dă greș.

Ne întâmpină un bunic se aproape 70 de ani, cu cămașă albă și cravată, vesel, că doar e 4 dimineața, mă întreabă la ce terminal mergem, îi spun, face chiar o glumă cu vorbe shakesperiene, apoi plecăm. Budapesta nu dormea nici la patru dimineața, Dunărea era liniștită, ultima trecere pe Podul cu Lanțuri, străbatem bulevarde, străzi, ajungem în aeroport. Aeroport mare, civilizat, foarte curat, multe locații deschise, demne de un loc occidental.

Ce am luat în creier din Budapesta? Multe, pe cele mai importante le-am descris în prima parte. O competiție a celor doua capitale trebuie să fi fost. De exemplu, bulevardul Andrasi e similar construit cu Kiseleff-ul nostru, dar cel maghiar e mult mai lung, în locul statuii Aviatorilor e un simbol similar, dar diferența dintre o capitală de imperiu și alta mereu negociată la roata istoriei e vizibilă, dincolo de orgoliul românesc legat de ocuparea capitalei ungare în 1919 de o armată română provocată atunci de o minte bolnavă. Gândul meu de dobrogean cu prieteni turci, tătari, aromâni, greci, îmi zboară la istoria zbuciumată a Ardealului atât de disputat si râvnit.

Atât timp cât cele două Corei se așază la masă probabil si la dorința Chinei de a slăbi influența americană în zonă, când politici adverse încearcă a găsi soluții, se pot identifica punți de legătură pentru a putea să beneficiem unii de la alții. Fără a uita trecutul!

Am abandonat de multă vreme scrisul, dezamăgirea vremurilor trăite și imposibilitatea de a schimba ceva, punându-și amprenta pe această decizie. Dar gata, de acum ne vom regăsi și vă voi transmite gânduri, cazuri interesante trăite, impresii din călătorii. Inițial am dorit sa pun un titlu mai dur, amintindu-mi de celebrele cuvinte:”Ciocul mic, acum noi suntem la putere!” și să îl modific în” Ciocul mic, acum hai la muncă, indiferent de cine este la putere! „.

Pașii m-au purtat în aceste zile într-un oraș aflat la o oră și un pic de zbor cu avionul, un oraș care m-a cucerit prin curățenie, civilizație, bun simț, respect pentru oameni, grija pentru trecut, evidențierea celor ce au reprezentat ceva în istoria țării.

Despre Budapesta este vorba. Nu sunt decât de o zi aici, dar pur și simplu sunt uimit. Nici nu știu ce sa subliniez mai întâi: curățenia, mașinuțe care spală strazile-in Piața Ovidiu nu am văzut niciodată așa ceva, taximetriști la cravată, parcuri îngrijite, autobuze hibrid, tramvaie noi, dar peste toate, clădirile renovate respectând aspectul vremurilor de când s-a pus prima piatra de temelie. Am văzut calitatea pavajului folosit, am observat conservarea stricta a zidurilor vechii cetăți, bariere de acces în zona protejată, am văzut cum se îngrijesc pomii și florile, cum trotuarele sunt netede ca în palmă și poți plimba copiii în cărucioare. Nu am văzut mașini parcate pe trotuar, abandonate, scormonitori în gunoaie, câini pe străzi sau cerșetori. Am rămas uimit de cum arată podurile ce traversează cele doua maluri ale Dunării, de aceea mi-au venit imaginile podurilor Constanței sau Bucureștiului, despre Dâmbovița ce traversează capitala României, sau despre frumusețea neexploatata a Canalului Dunăre-Marea Neagră.

Centrul vechi al Constanței este asemenea unui om biciuit, plin de răni, cu rare suprafețe de piele cicatrizata. Avem clădiri atât de frumoase, pline de istorie, rămase în paragină, toată lumea ridicând din umeri. Chiar nu se poate face nimic, pana la urma urmei un referendum local prin care sa se achiziționeze aceste clădiri de pe piața, sa fie renovate și apoi administrate fie public, fie privat, ar putea fi o soluție.

Am văzut un transport public civilizat, ma gândesc la distrugerea șinelor de tramvai, abandonarea tramvaielor, care acum, când numărul de mașini creste zilnic, ar fi putut fi o alternativă bună dacă ar fi fost înlocuite vagoanele și reparate șinele. Tot așteptăm noile autobuze, în speranța că vom putea călători civilizat și să lăsăm mașinile acasă.

Aproape treizeci de ani trecuți de la Revoluție, fără a se observa lucruri bune, ba mai mult, dezbinarea, invrajbirea unora împotriva altora, războiul româno-român, așa cum spunea Octavian Paler, a ajuns sa ne domine viața! Degeaba e ceasul cu oră înaintea lor, ei sunt cu treizeci de ani înaintea noastră!

Am obosit, opriți planeta, vreau sa cobor!

In practica de zi cu zi a multor specialitati – medicina de familie, medicina interna, cardiologie, nefrologie, intalnim deseori pacienti cu trei, patru medicamente folosite in tratamentul hipertensiunii arteriale si la care aceste valori se mentin in continuare deasupra valorilor tinta, in acest caz putandu-se vorbi de hipertensiune rezistenta la tratament.

In judecata clinica a unui astfel de pacient trebuie facute cateva precizari importante.

Prima intrebare pe care ar trebui sa ne-o adresam este aceea daca tensiunea arteriala este corect masurata, manseta aparatului atent pozitionata si cu pacientul in pozitie sezanda, relaxat si la distanta de un efort fizic – nu vom determina tensiunea arteriala dupa ce un om a urcat patru etaje – in mod normal valoarea tensiunii arteriale creste la efort si scade la repaus, sau in conditii de incordare psihica si stres, in aceasta situatie cresterea tensiunii este determinata de secretia de hormoni de stres in exces pentru scurta durata.

A doua consideratie – respecta pacientul schema terapeutica asa cum am recomandat si, mai ales, explicat si scris intr-un act medical? De multe ori, din graba, pacientii nu primesc suficiente explicatii asupra dozelor, momentelor din zi cand sa se administreze medicatia.

A treia consideratie – respecta pacientul indicatia de a reduce consumul de sare din alimentatie? Nu este recomandata restrictia totala de sare, nici nu este posibil asa ceva, ar fi un adevarat chin o dieta strict desodata. Pacientii vor trebui indrumati sa scoata din alimentatie branza telemea, produsele conservate, muraturile, varza murata si alte alimente la care sarea se foloseste pentru preparare.

A patra problema – consuma cumva pacientul in mod obisnuit antiinflamatorii nesteroidiene sau steroidiene – Indometacin, Diclofenac, Ketonal, Ketoprofen, Prednison? Toate aceste medicamente cresc valorile tensiunii arteriale ca efect advers. De asemenea, anticonceptionalele pot avea ca efect cresteri ale valorilor tensiunii arteriale, folosirea unor suplimente alimentare a caror compozitie este insuficient cunoscuta poate explica uneori valorile greu de controlat.

O entitate speciala o reprezinta apneea in somn, cu alte cuvinte oprirea respiratiei in timpul somnului, intalnita la pacientii obezi, aceasta fiind o alta cauza a cresterii valorilor tensiunii arteriale.

Tot in cadrul valorilor crescute ale tensiunii arteriale trebuiesc eliminate cauze de hipertensiune secundara, stiut fiind ca exista o seama intreaga de boli ce determina cresteri ale tensiunii arteriale – Stenoza de artera renala, uni- sau bilaterala, Hiperaldosteronisul primar, tumori ale glandelor suprarenale, hipertiroidia, Coarctatia de aorta – adica ingustarea unei portiuni din aorta toracica la jonctiunea cu artera subclavie.

Dar, dincolo de aspectul sa zicem teoretic, vine aspectul practic, cum procedam?

Un palier foarte important este componenta “fara pastile” din tratament, as pune aici increderea pacientului in doctor, explicarea pe larg a riscurilor netratarii hipertensiunii arteriale, renuntarea la fumat, scaderea in greutate prin reducerea painii, dulciurilor, grasimilor, cresterea activitatii fizice, monitorizarea proprie sau prin Holter si dialogul cu medicul.

Importante sunt si efectele adverse ale medicatiei, acestea de multe ori ducand la abandonarea tratamentului si cresterea riscului de accident vascular, infarct, tulburari de ritm.

Obligatoriu din schema de tratament va trebui sa fie prescris un diuretic, celelalte medicamente vor trebui folosite la dozele maxim admise si, foarte important, pentru cresterea compliantei la tratament, utilizarea combinatiilor fixe de doua, trei medicamente, pot duce la controlul optim al valorilor tensionale, la cresterea sperantei de viata si evitarea spitalizarilor.

In partea a doua a materialului voi trece in revista analizele de sange si investigatiile ce trebuiesc efectuate la pacientul cu hipertesiune greu controlata.

L-am cunoscut în cei doi ani petrecuți în Fundeni. Daca la o masa de la Gorjeanca, acolo unde ne întâlneam la pranz, sau pe vreo sectie auzeai pe cineva râzând, sau cel mai des vorbind clar și apăsat despre arterele coronare ale oamenilor, despre ce greu a fost în garda de infarct, ce cazuri deosebite au fost noaptea, ei bine, acolo era Fraticu’ -Adi Negoiță. Dacă vroiai sa programezi mai repede o coronarografie, pana sa ajungi la seniori, îl  sunam pe Adi Negoiță. Conduceam amândoi marca Honda, el un Civic negru cu număr de Buzău, eu un Accord și deseori vorbeam despre cum merg masinile. Venea și el lunea dimineața la prima ora, ca toți „navetiști”  veniți sa învețe medicina în București. Fugea de însurătoare, apoi își găsise destinul și se lauda cu cele doua fete. Se implicase în Cardiologie interventionala trup și suflet, era unul din putinii acceptați zi și noapte la Cateterism, avea mana bună, fusese format în tradiția Fundenilor. A început curajos munca și în privat, la Buzău, avea un viitor nemaipomenit. Ultima data ne-am întâlnit  la o conferință medicala și am glumit cu el, invitandu-l serios la o colaborare cu spitalul unde lucrez.

Iar azi, fiind departe de tara, am citit înmărmurit ca Adi  a murit! Puține mai pot spune, un tânăr doctor a părăsit aceasta lume în mod nedrept și prematur, lăsând în urma regrete și amintiri!

Rămas bun, Adi Negoiță, suflet mare în care încapea tot Pământul și tot mai rămânea loc, Dumnezeu sa îți lumineze calea și sa te așeze în lumea drepților, iar noi, cei rămași, vom povesti mereu de băiatul vesel din Buzău venit în București sa învețe meserie și ajuns OM MARE !

Bun venit ! Probabil vedeți doar la știri ce se mai întamplă prin scolile din tara. Presa arata partea rea a scolilor : Nu poate nimeni sa spuna ca nu exista lucruri rele , bineinteles. Dar scoala are si parti frumoase. O scoala buna poate sa existe doar daca sunt profesori buni si dedicati materiei , care sa faca copiii interesati de ea . Am intalnit unii profesori care faceau opusul. Lipseau de la ore , se uitau pe telefon in timpul orei , si multe altele. Am dat si peste profesori minunati , care aduceau materiale , erau interesati de ora si de lectie. Dupa parerea mea, profesorii isi pierd interesul pentru o anumita clasa in momentul in care copiii din colectiv nu ii respecta, nu sunt atenti , nu isi fac temele.

Nu am cum sa uit de doamna mea invatatoare , cu care petrec ultimele saptamani din ciclul primar. E o doamna minunata , exceleaza la caracterul pe care il are , la cat de calma e si la cat de bine reuseste sa isi gestioneze emotiile in situatii in care alte persoane ar avea alt comportament.

Intr-o scoala,mai e nevoie si de dotari. Dar trebuie sa se stie ce punem pe ordinea de zi . Nu putem sa investim in scari noi cand tavanul se darama , nu ar fi corect .Trebuie sa stim ce suporta amanare . Da , e o diferenta mare , stiu .Sunt multe lucruri frumoase la scoala. Aud si eu in fiecare zi copii care spun ca nu le place scoala , ca e un cosmar , nu e frumos . Ii intreb uneori de ce spun asta , ce nu le place . Nu au un motiv , pur si simplu nu le place ceva. De acum exista niste ore in orarul nostru de-a dreptul plictisitoare . Nu dau exemple deoarece la fiecare copil lista e diferita . Am ajuns la concluzia ca o materie e plictisitoare daca nu o intelegi, daca profesorul nu vine la ore , sau daca nu iti place . Cred sincer ca un director ar trebui sa ceara si  parerea elevilor ,  deorece ei invata acolo. Sa ii intrebe despre ce ar putea sa imbunatateasca in limita unui buget.

Te motiveaza si colegii. Luam urmatorul scenariu: Ai luat un punctaj de 80 de puncte la concurs, colegul tau a luat 95 de puncte . El , vazand asta, se bucura pentru reusita lui, dar ar fi bine sa te ajute si pe tine in intelegerea problemelor la care nu ai gasit solutia potrivita . Un coleg adevarat te-ar ajuta sa INTELEGI , nu ti-ar SPUNE raspunsul corect , iar tu ai copia de la el.

O etapă din viața mea se încheie , de la toamna începe alta !

Autorul : Stoian Cristian

Rețele mele de socializare 😀

facebook.com/stoiancristian07

instagram.com/cristianioanstoian

În vremea copilăriei mele sursele de informații erau foarte puține, partidul și conducătorul mult iubit ocupau întreaga presă.Tatăl meu iubeste  foarte mult istoria, așa încât de mic am trăit cu revista Magazin Istoric. Am avut apoi în școala generală un profesor dedicat, la liceu o profesoară ce ne vorbea despre pagini adevărate, necenzurate, din istoria poporului nostru greu încercat. La dumneaei am auzit despre regele Carol al II-lea. Anii au trecut și iată-mă împreună cu familia la Estoril, acolo unde și-a trăit ultimii ani din viață și unde a și murit în urma unui infarct miocardic acut, după unele surse ar fi suferit și de cancer gastric.

Am găsit relativ ușor casa în care a locuit, am fost chiar emoționat atunci când am descoperit-o. Aici a locuit împreună cu Elena Lupescu, singura femeie care l-a acceptat și l-a urmat în tot. Toată viața lui, Carol al II-lea a căutat dragostea…în fapt toate reacțiile lui sunt consecința frustrărilor din copilărie, a alergat toată viata lui după iubire. Copilaria viitorului rege a fost influențata foarte mult de dorința bunicului sau, Carol I, de a- l educa în spirit nemțesc, chiar indepartandu-l de mama sa, regina Maria, frustrandu-l de dragostea de mama. Al doilea aspect al psihologiei viitorului rege a fost legat de personalitatea foarte puternica a mamei, regina Maria, nepoata reginei Angliei dorind sa creeze alianțe puternice în întreaga Europa, fiind profund atașată de tara căreia i-a devenit regina. Regina mama a fost un adevărat lider politic, beneficiind și de personalitatea mai slaba a regelui Ferdinand, nemaivorbind de faptul ca acesta a suferit la un moment dat de tifos, starea lui de sănătate fiind influențata de acest episod de boala.

În evoluția unui copil spre adolescenta, nemaivorbind și de un „os domnesc” asa cum era tânărul Carol, îndepărtarea de mama, intrigile țesute în jurul aventurilor amoroase ale reginei, inclusiv posibilitatea ca unii din frați sa fie rodul unor relații extraconjugale, au sădit în psihicul sau dificultatea de a avea relații de prietenie, neîncrederea în oameni, ulterior existenta camarilei, și, pe deasupra, instabilitate emoțională manifestata în relațiile cu soția, cu regina mama, necesitatea existentei plenare în viata sa a Elenei Lupescu, femeia care i-a influentat numeroase hotărâri atât personale, dar, mult mai importante, ale tarii.

Exilul determinat de pierderea practic fără lupta a Transilvaniei, Basarabiei și Bucovinei, modul cum a părăsit tara, dar și prăbușirea relațiilor cu propriul fiu, regele Mihai- istoria practic repetandu-se în aceeași maniera cu propria sa viata, imposibilitatea de a reveni în tara, fuga continua pana a se stabili la Estoril, stresul, fumatul, i-au grăbit sfârșitul la o vârstă tânără. 

Am simțit nevoia sa vad aceasta casa într-un oraș aflat la mii de kilometri distanta fata de tara, sa va reamintesc destinul unui rege care și-a iubit tara, care a făcut greșeli, asa cum facem cu toții, sa va aduc aminte în câteva cuvinte crâmpeie  ce i-au marcat profund existenta și, de aici, sa încercăm cu toții sa fim exemple pozitive pentru copiii noștri, sa le insuflam de mici dragostea pentru familie, respectul pentru cel cu care exista un legământ în fata lui Dumnezeu, dar totodată sa evitam sa ii hiperprotejam, numai asa reușind sa creștem viitori adulți responsabili, sa ii îndreptăm spre istorie, pentru ca aceasta este „cea dintâi carte a unei nații”. 
Pagina de facebook: http://bit.ly/2pmzxPi

email:florians73@yahoo.com

Programul il puteti gasi pe:http://bit.ly/2oAXfuf

Un spital de psihiatrie, un ospiciu, e un loc în care sunt îngrijiți pacienți cu suferințe psihice, manifestate prin tristețe, însingurare, neglijența propriei persoane, atacuri de panică, anxietate, până la automutilări,tentative suicidare, agresivitate, halucinații-adică perceperea ireală a unor lucruri, schizofrenii și grandomanii-adică persoane care se cred un fel de zei- așa e realitatea unuia din cele mai frumoase orașe din România!

Simt nevoia după ce consult mulți oameni cu boli incurabile să cobor în portul Tomis, să privesc marea, să mă uit la copii, la pescăruși, să iau puțin din forța mării și să merg mai departe. Ieri, pe ploaie,o mașină a firmei de salubrizare peria strada  din dreptul cazinoului…Coborând spre port, am văzut soseaua practic ocupată de apă. Am trecut cu prudență  pe sensul opus de mers și am întrebat apoi administratorul restaurantului unde obișnuiesc sa contemplu frumusețea mării, dacă au anunțat autoritățile si mi-a răspuns că desigur, dar nu există nici o soluție, pentru ca șoseaua nu are …canalizare, nu s-a construit,că au cumpărat o pompă cu care vor evacua apa, că în iarnă au deszăpezit prin forțe proprii!

Am citit un articol recent în care se scrie negru pe alb ca aproape  douazeci si cinci de milioane de euro- 25.000.000- e bugetul anului 2017  pentru asistați social în oraș!Un centru de diagnostic al bolilor cardiace cu angiograf, ecografe, holtere, ce mai e necesar, nu costă mai mult de două, la fel un altul pentru boli digestive, renale, oncologice, pediatrice…Vedem cu toții că din ce în ce mai mulți oameni mor de tineri, nediagnosticați la timp și cu toate astea nu există nici un proiect în acest sens. La inaugurări și panglici tăiate e înghesuiala de pe lume, în campanii electorale la fel, promisiuni deșarte.

Mă întreb dacă o mai fi un oraș reședință de județ în care sa iți rupi mașina in diferențele de nivel create între capacele de canalizare și stradă, dacă cei ce conduc instituții implicate în această problemă văd acest lucru și simt ceva pentru acest oraș.     S-au întâmplat atâtea incidente cu celebrele microbuze în care oamenii pur și simplu abia respiră de înghesuiți ce sunt, șoferii numără in continuare bani fără să fie atenți la drum, curg tablele de pe unele dintre mașini, a luat foc una de curând…Supravegherea video a străzilor e un vis, copiii nu pot fi trimiși neînsoțiți la școală pentru că trecerile de pietoni sunt nesigure- de ce nu se montează mini semafoare nimeni nu înțelege!                 Schilodirea parcurilor, câinii maidanezi, lipsa locurilor de parcare, a trotuarelor, noroaiele din cartierele Constanței în care cetațeni plătitori de taxe au construit case,  indiferența oamenilor,toate acestea fac din acest oraș ,pe zi ce trece, unul și mai trist și lipsit de perspective! Iar ouăle din intersecții mi-au adus nostalgia Sibiului, Brașovului,Clujului, Iașiului…

Opriți planeta,vreau să cobor!