Te salut, bătrâne Bosfor!

Când am plecat spre Istanbul, unul dintre prieteni m-a rugat „să salut bătrânul Bosfor” din partea lui. Prietenul meu, istoric, chiar doctor în istorie, din acela adevărat, cu cercetare muncită, știa el ce știa despre acest loc unde se unesc apele Mării Negre cu cele ale Mării Marmara. Martor al Căderii Constantinopolului in 29 mai 1453, adică al Bizanțului si odată cu el a creștinismului în aceste părți ale lumii, punct strategic esențial, martor a pagini intregi de istorie, Bosforul te cucerește prin culoarea apei, prin măreția podurilor înălțate peste el, prin bogăția de pe maluri.

Două mari tragedii leagă poporul nostru, atât de încercat, de Bosfor. In câteva cuvinte, vă voi aduce aminte despre ele. Primul, uciderea lui Constantin Brâncoveanu, în zi de 15 august, sărbătoare mare a creștinătății, împreună cu fiii săi, a avut loc în Inchisoarea celor șapte turnuri, înfricoșătoare clădire transformată în loc de execuție a multor oameni, inclusiv turci. Scurta plimbare pe lângă zidurile cetății, înconjurată azi de un superb parc plin cu copaci, flori, gazon si bănci, te fac să te gândești la strigătele de ajutor si chinurile prin care a trecut Constantin Brâncoveanu, la patriotismul său, la exemplul pe care l-a dat jertfindu-si viața pentru credința ortodoxă și preferând moartea în locul schimbării religiei în care a fost uns dommitor. Trecand pe lângă zidurile acestei închisori, o emoție te cuprinde, te uiți spre Bosfor, acolo unde trupurile martirilor Brâncoveni au fost aruncate si apoi recuperate, întru odihnă si veșnică recunoștință.

Al doilea moment tragic, relatat pe larg într – o carte a d-lui Constantin Cumpănă, un om pe care îl stimez pentru verticalitate, cred că singura carte despre tragedia românească de pe Bosfor, aduce în memorie moartea marinarilor romani de pe nava Independenta, nava amiral a flotei românești, mândria marinei comerciale, care a fost lovită de o navă grecească, incendiul care s-a produs ducand la decesul a patruzeci si doi de marinari, zeci de copii rămânând orfani, familii întregi plângând ani de zile și căutând în fiecare val al Bosforului amintirea celor dragi. Trei barbati au supraviețuit tragediei românești de pe Bosfor, propaganda comunistă de atunci ascunzând adevarul pentru totdeauna.

Așadar, atunci când vizitați Istanbulul, dincolo de toate să spunem lumești, aprindeți o lumânare întru odihna veșnică a Brancovenilor, adevărați patrioți, apărători ai creștinismului, apoi pentru românii arși de vii pe Bosfor, în catastrofa navei Independența!Cu greu am găsit o Biserică ortodoxă, lângă piața Tacsim.

Istoria e cea mai frumoasă poveste pentru cei ce învață din ea!