Nostalgia Dunării

Venind din București spre Băneasa, satul… banilor, tradus din limba turcă, am trecut Dunărea la Ostrov. Mi-am amintit de copilărie, de livezile pline cu toate fructele posibile, de stugurii Cardinal, Muscat de Hamburg, de pepenii cultivați în baltă, ce ajungeau la dimensiuni de necrezut și care aveau o dulceață memorată, dar pe care nu am mai întâlnit-o niciodată.

Îmi amintesc de fermele în care lumea muncea pentru o pâine si aceea pe cartelă câteodată. La sediul administrativ al fermei ce își avea sediul unde e acum o parte din Mânăstirea Dervent erau birouri unde lucrau cei din administrație, obosiți și arși de soare în timpul campaniilor agricole, plini de praf, departe de familiile lor, iarna deplasându-se cu greutate prin zăpezile de altădată. Nimic nu avea un gust mai bun decat celebrele roșii cu brânză și ceapă la o masă încropită rapid de inginerul Rădulescu sau de domnul Popa, cu acesta mai jucam si câte o partidă de șah. Ironia sorții a făcut ca peste ani de zile să intenez într – o gardă pe inginerul Rădulescu, suferind de o boală cumplită, firul vieții unui om dedicat muncii fiind întrerupt brutal la o vârstă încă tânără.Mi-am făcut iată o datorie de onoare scriind câteva rânduri despre un om reprezentativ al locurilor.

Azi… drumul de la coborârea de pe bac e mai rău ca acum 30 de ani, plin de gropi, de praf. Clădirea vămii spre Silistra e ponosită și parcă te aștepți să cadă. Nu am fost in interior, poate acolo e mai bine. Drumul șerpuiește apoi cu niște peisaje superbe într-o zonă flămândă de turiști care și-ar putea găsi liniștea după zile de muncă. Plimbări pe Dunăre, pescuit, Păcuiul lui Soare, Canaraua Fetii, Iormacul sunt pentru mulți doar nume proprii. La o oră de Bucuresti si de orașe din Bulgaria, această zonă ar putea fi o adevărată comoară. Dacă ar mai fi construit si un pod, atunci drumul spre Constanța ar putea fi și mai frumos, iar investițiile ar înflori.

Satele Dobrogei se depopulează masiv, prin migrație și îmbătrânire, vor rămâne case părăsite si iarba va crește peste ele. Aceasta va fi Dobrogea peste 50 de ani.

Și nu statul paralel va fi de vină, ci noi cu toții. Noi am aruncat la gunoi anii de muncă ai celor ce acum au 70 de ani, din palmele si sudoarea lor s-au construit multe, dar începând cu 1990 ne-am bătut joc de… țară.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s