În ce să ne măsurăm?

Promovarea continuă în mass-media a nonvalorilor, oamenilor fără școală, a spoielii, a botoxului, a formelor fără fond, deși gravă, nu produce nicio reacție în rândul celor cu carte. Azi am văzut cum un tânăr susținea că fetele sunt impresionate de numărul meselor pe care le are rezervate în cluburi, o altă domnișoară ne spunea că are un ceas de 8000 de euro, un altul număra sfidător aceiasi euro în fața camerei de filmare, alții cu limbile împleticite încercau să arate stadiul profund degradant al societății românești la această oră. Cu alte cuvinte:” În cărți să ne măsurăm, în fapte bune, în generozitate, sau în numărul paharelor, al seringilor, al înjurăturilor, a literelor de lege încălcate?” Dar peste toate, aterizarea unui elicopter în mijlocul străzii, aruncând în jur obiecte desprinse din cauza curentului de aer, asociat cu un salt al aparatului de zbor ce putea produce o catastrofă, mi-a întărit ideea de disoluție accentuată a autorității statului, a imposibilității respectării legii. Pentru că în orice altă țară aparatul de zbor ar fi fost imobilizat si cei ce și-ar fi permis un asemenea risc asupra vieții celor din jur ar fi fost probabil reținuți nu la un pahar de vorbă.

Deși conduc de douăzeci și patru de ani, sâmbătă, venind pe autostrada București-Constanța, pentru prima dată în viață am simțit un sentiment de nesiguranță totală. Am văzut pur și simplu mașini zburând cu viteze apropiate de 200 km/oră într-o inconștiență vecină cu nebunia, dar, acestea, binecuvântate de lipsa echipajelor de poliție sau a unor camere ce cu siguranță ar fi temperat elanul nebunesc. Numai o minune a făcut să nu se întâmple accidente în lanț. Aceiași inconștienți într-o țară străină ar fi însă mielușei de teama amenzilor drastice și chiar a altor măsuri, mergând până la pierderea libertății.

Constat pe zi ce trece lipsa acută de oameni pregătiți, apar la orizont posesori de diplome ce nu cunosc limba română la nivel de bază, iar azi îmi povestea un pacient care are o firmă, că din trei sute de oameni cărora le oferă o pâine, o sută cinci zeci-150- nu știu să scrie și să citească, adică sunt analfabeți! Recentele simulări de la bacalaureat au arătat un nivel îngrijorător de-a dreptul al nivelului școlii, al pierderii respectului pentru carte și pentru profesori.

Sau, poate, cine știe, a avea oameni cu școală puțină, deveniți ușor de manipulat, este un scop al celor pentru care puterea si setea de a conduce au devenit un mod de a fi?

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s