L-am cunoscut în cei doi ani petrecuți în Fundeni. Daca la o masa de la Gorjeanca, acolo unde ne întâlneam la pranz, sau pe vreo sectie auzeai pe cineva râzând, sau cel mai des vorbind clar și apăsat despre arterele coronare ale oamenilor, despre ce greu a fost în garda de infarct, ce cazuri deosebite au fost noaptea, ei bine, acolo era Fraticu’ -Adi Negoiță. Dacă vroiai sa programezi mai repede o coronarografie, pana sa ajungi la seniori, îl sunam pe Adi Negoiță. Conduceam amândoi marca Honda, el un Civic negru cu număr de Buzău, eu un Accord și deseori vorbeam despre cum merg masinile. Venea și el lunea dimineața la prima ora, ca toți „navetiști” veniți sa învețe medicina în București. Fugea de însurătoare, apoi își găsise destinul și se lauda cu cele doua fete. Se implicase în Cardiologie interventionala trup și suflet, era unul din putinii acceptați zi și noapte la Cateterism, avea mana bună, fusese format în tradiția Fundenilor. A început curajos munca și în privat, la Buzău, avea un viitor nemaipomenit. Ultima data ne-am întâlnit la o conferință medicala și am glumit cu el, invitandu-l serios la o colaborare cu spitalul unde lucrez.
Iar azi, fiind departe de tara, am citit înmărmurit ca Adi a murit! Puține mai pot spune, un tânăr doctor a părăsit aceasta lume în mod nedrept și prematur, lăsând în urma regrete și amintiri!
Rămas bun, Adi Negoiță, suflet mare în care încapea tot Pământul și tot mai rămânea loc, Dumnezeu sa îți lumineze calea și sa te așeze în lumea drepților, iar noi, cei rămași, vom povesti mereu de băiatul vesel din Buzău venit în București sa învețe meserie și ajuns OM MARE !
Dr.Florian Stoian 